Instrumentalizarea istoriei de către regimul Putin

Gabriel Andreescu Publicat la: 19-07-2018

Rusia, afirmă Anne Applebaum, autoarea volumului Gulag: A History şi recent, a Red Famine: Stalin’s War on Ukraine, este o ţară în care tradiţia de falsificare şi manipulare a istoriei este mai profundă decât oriunde altundeva. Falsificarea deliberată a istoriei de către elita sovietică a Rusiei este o practică care durează de foarte mult timp. Liderii de acum, în frunte cu Vladimir Putin au fost crescuţi şi instruiţi în interiorul culturii vechiului KGB. Or, pentru KGB-ul sovietic istoria nu era ceva neutru, nu avea existenţă independentă de ideologie, din contră, istoria era un capital bun de instrumentat în lupta pentru putere.

Ca urmare, după o scurtă perioadă de transparenţă la începutul anilor 1990, accesul la arhivele naţionale a fost atent selectat. O lege intrată în vigoare în anul 2014 permite amendarea şi pedepsirea cu închisoare până la cinci ani pe cei care „denigrează” sau „falsifică” istoria războiului rus. Cel mai semnificativ este pericolul condamnării oricui care susţine că „eliberarea” Europei de Est de către sovietici a fost de fapt actul de subjugare a ei.

Marile teme ale revizionismului rusesc

Una dintre recentele şi straniile revalorizări din Rusia lui Putin este exacerbarea rolului lui Stalin în timpul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Or, cum remarca Cathy Young, Stalin a făcut probabil mai mult ca să se piardă războiul, decât să se câştige. El a dat o lovitură sistemului de apărare sovietic prin trimiterea în faţa plutonului de execuţiei a zeci de mii de ofiţeri ai armatei sovietice. A ignorat repetatele avertismente privind iminenţa atacului german. Totuşi, imaginea acestui crud dictator reapare pe panouri publicitare şi pe autobuze în timpul Zilelor Victoriei. Programele de televiziune îl reprezintă din ce în ce mai des ca un comandant

militar înţelept.

Un motiv important al glorificării lui Stalin este cel de ordin intern. Propaganda făcută autocratului promovează ideea că Rusia are nevoie de un lider puternic, şi chiar nemilos – precum Putin. Semnificativă în acest sens este interzicerea difuzării filmului The Death of Stalin, o satiră a luptelor pentru putere de după moartea Marelui Lider (1953). În Rusia de astăzi apar destule scrieri care îl critică pe autocrat, însă filmul, ridiculizând personalitatea lui Stalin, reprezenta o ofensă la adresa „sacralităţii puterii”. Ceea ce, în Rusia, este de netolerat.

„Simbolul Stalin” este o componentă a spectacolului care se desfăşoară în jurul Marelui Război Patriotic, transformat în mit fondator al noii Rusii. Celebrarea Marelui Război Patriotic are un rol intern, căci asigură populaţiei ruse actuale sentimentul unui destin comun, capabil să o mobilizeze în jurul liderului. Dar mai ales, victoria de acum peste 70 de ani oferă Rusiei şi pretenţiilor ei o legitimitate pe plan extern. URSS ar fi fost liderul decisiv în marea conflagraţie, cel care a salvat civilizaţia din faţa barbariei. Capitalul simbolic al Marii Victorii este invocat pentru obţinerea unei mai puternice poziţii.

Instrumentalizarea geopolitică a istoriei

Pe 27 februarie 2014, trupele ruse (fără însemne) au intrat în Crimeea şi au ocupat punctele strategice. La începutul lunii martie, Putin, atunci premier, a tulburat lumea afirmând că dispariţia Uniunii Sovietice a fost cea mai mare tragedie geopolitică a secolului XX. Declaraţia era o interpretare a istoriei care legitima ocuparea peninsulei Crimeea. În plus, susţinea implicit firescul reparării acestei „tragedii”, trimitere la toate ţările care intraseră până în anul 1991 între frontierele Uniunii Sovietice.

O demonstraţie a strânsei legături dintre interpretarea istoriei de către regimul Putin şi voinţa de a controla ce se întâmplă cu fostele republici sovietice ale URSS nu avea nevoie să aştepte primăvara 2014. În anul 2007, autorităţile de la Tallin au hotărât mutarea memorialului ridicat în amintirea soldaţilor sovietici care au pierit pe pământ estonian, în cimitirul militar. Pentru populaţia autohtonă, Soldatul de Bronz (denumirea populară a monumentului), reprezenta ocupaţia sovietică, şi nicidecum eliberarea de germani. Peste o mie de militanţi rusofoni au protestat prin atacuri masive, timp de două nopţi. Au fost sparte geamurile a peste o sută de clădiri, magazine au fost vandalizate, au avut loc jafuri.

La Moscova, unde nimic nu se întâmplă dacă nu e voie, s-a protestat timp de o săptămână în faţa ambasadei Estoniei. Moscova a acuzat autorităţile estoniene de a fi creat un stat nazist, de a glorifica al Treilea Reich şi de a insulta Rusia cu afirmaţii blasfematoare. În chiar seara începerii tulburărilor, pe 26 aprilie 2007, Estonia a suferit un atac cibernetic masiv. Până pe 19 mai, când a reuşit să oprească atacul, ţării celei mai intens informatizate din lume i-a fost paralizat parlamentul, i-a fost afectată infrastructura, iar sistemului bancar i-au fost aduse daune masive.

Redactarea istoriei pentru vecinătatea apropiată şi pentru Europa

Rusia oferă modelul ei despre trecut pentru toate ţările aflate la marginea graniţelor. Conform teoriei elaborate la Moscova, semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov şi consecinţa, invadarea statelor baltice şi a Poloniei de est în 1939, ar fi fost justificate de nevoia de autoapărare. Se opune vehement calificării Holodomor, înfometarea deliberată a ucrainenilor la ordinul lui Stalin, în anii 1932-1933, drept genocid. Este adevărat că în cazul Georgiei, faptele şi nu interpretarea au contat în conflictul cu Rusia. Sovieticii sunt cei care au înfiinţat regiunile autonome ale Abhaziei şi Osetiei în urma anexării micului stat, după Revoluţia Rusă, iar separatiştii au putut acţiona în numele comunităţilor locale până când intervenţia armatei lui Putin a mutat definitiv frontierele.

Federaţia Rusă a fost pilonul campaniei împotriva recuperării memoriei de către instituţiile europene. A protestat împotriva Declaraţiei de la Vilnius a Adunării Parlamentare a OSCE prin care se condamna Pactul Ribbentrop-Molotov, apreciat drept factor al izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Federaţia Rusă a patronat acţiuni menite să blameze hotărârea Marii Camere în cauza Kononov c. Letonia, care a marcat recunoaşterea crimelor împotriva umanităţii comise de partizanii roşii sovietici. Rusia rescrie istoria pentru că doreşte să facă istorie după planurile revizioniste ale liderilor ei.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe