Rusia lui Putin: diagnoză la 18 ani de mandat

Iulian Chifu Publicat la: 19-07-2018

 (continuare din numărul trecut)

A urmat scrisoarea celor patru mari puteri, Marea Britanie, Franţa, SUA și Germania, emisă miercuri, 14 martie 2018, care notează poziţia comună de „condamnare puternică” a atacului cu agent neurotoxic drept „un asalt asupra suveranităţii Marii Britanii” și afirmând că este „foarte probabil ca Rusia să fie în spatele acestui atac”. Theresa May, Donald Trump, Angela Merkel și Emmanuel Macron susţin că utilizarea agentului Novichok „constituie prima utilizare ofensivă a unui agent neurotoxic de luptă în Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial”. „O asemenea utilizare de către un stat este o violare clară a convenţiei privind armele chimice și o încălcare a dreptului internaţional” și aceasta „ameninţă securitatea noastră a tuturor”. „Împărtășim evaluarea Marii Britanii că nu există o explicaţie plauzibilă alternativă și luăm notă de nerespectarea de către Rusia a cererii legitime a Guvernului britanic, fapt care subliniază și mai puternic responsabilitatea sa.”

„Rusia nu acceptă ultimatumuri”

Convocarea Consiliului de Securitate al ONU într-o noapte de marţi, într-o sesiune publică, a relevat toate poziţiile statelor membre privind problema atacului chimic, acolo unde negarea Rusiei a fost nerelevantă, aceasta încercând o manevră de pasare a subiectului către Organizaţia privind Interzicerea Armelor Chimice. O dovadă că Moscova nu a înţeles nimic din reacţiile masive de condamnare transparente împotriva sa și de solidaritate și coeziunea Occidentului și că arătarea mușchilor în declaraţii anterioare realegerii lui Putin de duminică au fost cel puţin nelalocul lor – „să nu ameninţe Marea Britanie un stat nuclear”, „Rusia nu acceptă ultimatumuri” etc.

Lumile s-au rupt, punţile au ars și genul de gesturi care ar putea relansa pacea nu sunt în panoplia celor pe care Rusia lui Putin știu să le facă. Ar însemna căinţă, colaborare cu anchetatorii britanici, un gest de retragere sfioasă din prim-planul scenei internaţionale până la clarificarea temei și smerenie în prezentarea situaţiei arsenalului său, nu vorbe aruncate precum „și Ucraina ar fi putut avea acces” sau „Dacă știţi compoziţia și recunoașteţi substanţa o puteaţi produce chiar voi”.

Trebuie să constatăm că omenirea a revenit în situaţia de Război Rece, dar și coeziunea Occidentului și perspectiva clară a alunecării spre conflict deschis. Președintele Trump avertiza Rusia pentru atacul cibernetic la sistemul energetic al SUA cam în același timp. Iar provocările și șicanele, confruntările directe și rupturile vor continua după declaraţia NATO, a Comisiei Europene, după declaraţia comună a viitorului Consiliul European din 22-23 martie și mai ales după summitul NATO din vară. Putin începe al patrulea mandat de pe poziţii de conflict cu Occidentul Unit.

Adevărul despre rachetele „infailibile” ale lui Putin: lansarea cursei globale a înarmării

Vladimir Putin este în criză de supraîncredere. Voit sau forţat, din dorinţa publică de a aduce ceva nou în campania electorală prezidenţială, președintele Rusiei a mizat pe rapoartele superoptimiste ale militarilor săi și complexului militar – industrial reconstruit de către vicepremierul grandoman Dmitri Rogozin și prezentat, în raportul său despre starea naţiunii, la 1 martie, armele fantastice ale Rusiei în format de desen animat, cu riscul de a părea ridicol. Este motivul pentru care merită să ne aplecăm mai atent asupra adevărului despre rachetele pretins infailibile ale lui Putin și efectelor desenelor animate prezentate în cadrul discursului său care nu mai convinge pe nimeni. Mai ales că o criză de supraîncredere la Kremlin poate duce la gesturi necugetate și demonstraţii de forţă cu consecinţe greu de anticipat.

Mai întâi, trebuie să reţinem că în ultimul său interviu înaintea alegerilor de duminică, 18 martie, la NBC, președintele Putin a declarat că vina pentru cercetarea și producerea armelor sale, care încalcă tratatele de limitare a armelor nucleare, aparţine SUA, care a lansat cursa înarmărilor odată cu retragerea, în 2002, din Tratatul Apărării anti-Rachetelor Balistice din 1972 – ABM Treaty! Deci Rusia produce azi arme pentru că SUA s-a retras din ABM Treaty acum 16 ani! Cu această ocazie, trebuie notată afirmaţia explicită a lansării de către Rusia și recunoașterea implicită a aflării lumii într-o nouă cursă a înarmărilor, pusă, firește, pe seama Occidentului.

Încă de la apariţia sistemelor de interceptoare antirachetă, Rusia a susţinut că ele afectează echilibrul terorii, al armelor nucleare. Practic și în preambulului Tratatului START3/START2 revizuit, Rusia a menţionat că va considera orice antirachetă echivalentă cu o rachetă nucleară. De aici și marea dispută legată de sistemul antirachetă de la Deveselu. În fapt, tratatul ABM din 1972 menţiona păstrarea de către cele două superputeri a doar două sisteme antibalistice pentru rachete intercontinentale, însă cu cel mult 100 de antirachete. Sistemul antirachetă actual, prezent la Deveselu, folosește proiectile fără încărcătură explozivă, lansate cu viteză de 30 000 km pe oră și care spulberă racheta cu rază medie la impact. Nu e destinată interceptării rachetelor balistice intercontinentale-ICBM, și nici nu se află pe traiectoria pe unde ar trece aceste rachete în drumul lor spre SUA.

Este foarte greu de acceptat că apărarea teritoriului și cetăţenilor este egală cu o rachetă balistică nucleară ofensivă intercontinentală. La fel și echivalarea unei bucăţi de metal, propulsată cu viteză enormă, e adevărat, cu o rachetă cu încărcătură nucleară. Mai ales că retragerea lui George Bush Jr. în 2002 din Tratatul ABM viza crearea de sisteme antirachetă destinate atacurilor venite din terţe părţi, cu rachete cu rază medie, și nu sunt îndreptate împotriva Rusiei. Moscova însăși recunoaște că nu e ameninţată, doar că în locul acestor bucăţi de metal, pe aceleași lansatoare „ar putea să fie aduse rachete nucleare”. O probabilitate, virtualitate și o problemă majoră pentru orice stat gazdă în raport cu propriul public, atunci când ar alege să facă acest pas.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe