Dumitru Preda – La Roumanie et L’Entente. 1916-1917

Mihaela Toader Publicat la: 19-07-2018

 

O analiză atentă asupra istoriei Marelui Război sau Războiului Naţiunilor, cum avea să fie denumit, mai târziu, Primul Război Mondial, ne dezvăluie contribuţii istoriografice scrise din perspective diferite, ce relevă de multe ori răspunsuri care nasc întrebări ale căror rezultate se identifică în primul rând cu judecata autorului și mai puţin a vremurilor istorice. O lucrare diferentă însă, este volumul istoricului și diplomatului Dumitru Preda, La Roumanie et L’Entente. 1916-1917, publicat la Editura Cavallioti în 2017, ce a primit în aprilie 2018 Premiul Fundaţiei Culturale Magazin Istoric. Cartea, scrisă în limba franceză, ne surprinde prin obiectivitatea analizei istorice și documentarea foarte elaborată ce amintește de afirmaţiile regretatului academician Mircea Maliţa, ce declara deseori că „diplomaţia produce o analiză distinctă faţă de zona politică și academică deoarece are alte pârghii și alte lentile prin care scrutează realitatea. Iar istoria văzută prin lentila unui diplomat se bazează foarte mult pe experienţă, din acest motiv analiza lui este una diferită faţă de analiza produsă de politologi, sociologi etc.”

Autorul, Dumitru Preda, ne precizează încă de la început că lucrarea reprezintă rodul unor îndelungaţi ani de studiu în biblioteci și arhive consacrat efortului diplomatic și militar românesc din perioada pe care o analizează. Efortul a avut „ca unic ţel întregirea statalităţii românești prin eliberarea provinciilor sale încă ocupate de străini și reunirea lor corespunzător aspiraţiilor firești și nevoilor de progres al neamului, de echilibru politic pe continentul european”.

„Războiul nostru”, o necesitate istorică

Cartea, după cum precizează însuși istoricul, este dedicată marelui om politic Ion I.C. Brătianu, cel care a prezidat marile idealuri politice ale românilor din perioada analizată (1916- 1917) și care, într-un memoriu din martie 1918 înaintat suveranului, declara: „Războiul nostru nu a fost rezultatul artificial al unor interese vremelnice sau al unor concepţii personale. El era impus de o necesitate istorică ce domina întreaga noastră viaţă de stat și căreia îi corespundea cel mai neclintit ideal al întregului nostru popor”. Ion I.C. Brătianu s-a remarcat în epocă prin modificarea radicală a politicii externe românești, „interesele Ţării impunând în cele din urmă participarea ei la războiul mondial alături de puterile Antantei: o opţiune pe care șeful guvernului român a luat-o încă din vara lui 1914, în pofida insistenţelor bătrânului rege Carol I”.

După cum se știe, Ion I.C. Brătianu a purtat lungi și grele negocieri diplomatice pentru intrarea României în Primul Război Mondial, potrivit aspiraţiilor fundamentale ale românilor și respectarea independenţei și demnităţii statului român. Dumitru Preda reușește să prezinte în volumul său tocmai aceste negocieri care au evoluat în relaţiile externe ale României cu partenerii săi din Antanta, concretizate prin Tratatul de Alianţă și Convenţia Militară din 4/17 august 1916, încheiate la București cu Antanta printr-un act oficial internaţional. În capitolul „Preliminarii”, istoricul și diplomatul Dumitru Preda analizează cu obiectivitate, pe baza documentelor de arhivă, corespondenţă, dar și a opiniilor din epocă pe care le interpretează prin prisma jocurilor de culise a politicii interne coroborate cu cele ale intereselor în planul politicii internaţionale, eforturile celor doi în ce privește neutralitatea și amplele tratative pentru intrarea ţării noastre în prima conflagraţie mondială. În primăvara și vara anului 1916 se înregistrează, potrivit lui Dumitru Preda, o semnificativă reconsiderare a raporturilor Antantei cu România și era limpede că „nodul întregii și extrem de grele situaţii în care se afla România era în mâinile Franţei, evoluţia evenimentelor ce se petreceau pe diferitele fronturi de luptă influenţând însă, într-o măsură mai mare sau mai mică, atitudinea tuturor membrilor coaliţiei”.

Analiza documentelor și a tuturor mărturiilor istorice pe care autorul le are la dispoziţie despre România confirmă interesul major cu care factorii decizionali francezi au acţionat „pentru aducerea cât mai grabnică a noului partener în tabăra lor, răspunzând pozitiv solicitărilor acestuia privind întărirea capacităţii sale de luptă, chiar înainte de semnarea convenţiei militare generale”.

Ion I.C. Brătianu nu a fost omul deciziilor grăbite

Desigur, în epocă, s-a criticat foarte mult tergiversarea deciziilor politice pe care Ion I.C. Brătianu le lua cu privire la viitorul politic al ţării noastre în planul politicii internaţionale, mai ales cu privire la intrarea României în război, însă istoricul și diplomatul Dumitru Preda demontează toate acele etichetări vremelnice prin argumente logice susţinute de documente istorico-diplomatice și politice pe care cititorul este invitat să le descopere. Nu în ultimul rând, Dumitru Preda completează imaginea prim-ministrului cu relatările pe care le prezintă Anastasie Iordache, autorul celei mai ample și remarcabile monografii consacrate până în prezent „Sfinxului”, așa cum era cunoscut în epocă: „Niciodată Ion I.C. Brătianu nu a fost omul deciziilor grăbite, orice deliberare fiind rezultatul unui proces îndelungat. El trata fiecare problemă matematic, căutând s-o rezolve prin mai multe metode sau procedee, o supunea verificării și numai după o analiză laborioasă ajungea la concluziile finale fără a se încurca în amănunte, nu-i lăsa să îi scape nimic esenţial, de natură a contribui la luarea unei decizii corecte și adecvate, fără a amâna procesul de elaborare”.

Negocierile României cu reprezentanţii Antantei au înregistrat mai multe etape, culminând cu crize diplomatice și reveniri asupra deciziilor politice în privinţa cărora Ion I.C. Brătianu nu dorea să cedeze în faţa presiunilor de la Paris sau Petrograd și care nu de puţine ori ameninţau cu blocarea transportului de armament, muniţii și alte materiale de război destinate armatei române o dată cu intrarea în război. România, prin decidenţii politici, nu dorea să se amestece în diferendele dintre marile puteri, ci dorea să intre în război numai contra Austro-Ungariei, dovedind că luptă doar pentru drepturile românilor din Transilvania. De asemenea, Brătianu nu voia să atace Bulgaria. Totuși, informaţiile primite printr-o telegramă cifrată de la atașatul militar Rudeanu confirmau că Bulgaria va ataca România, iar condiţiile intrării ţării noastre în război însemnau o luptă deschisă pe două fronturi – spre Nord și spre Sud.

În capitolul următor, „România și Aliaţii în timpul campaniei anului 1916”, Dumitru Preda face o amplă analiză a evenimentelor care au loc în această perioadă pe baza documentelor politico-diplomatice și militare. Autorul ne amintește printr-o notă a lui I.G. Duca despre însemnătatea intrării României în război: „Prin intrarea ei în acţiune, România a oferit Aliaţilor un minunat prilej de scurtare a războiului, sau chiar de victorie decisivă […]. Dacă am fi știut că Aliaţii nu pot sau nu sunt dispuși să respecte stipulaţiile convenţiei de comun acord, am fi intrat în război, dar am fi urmat cu totul altă tactică”. Parcurgând acest capitol din lucrarea istoricului și diplomatului Dumitru Preda, cititorul poate să înţeleagă complexitatea acestei campanii din 1916, interesele Aliaţilor și mai cu seamă adevăratele înfrângeri și victorii din această perioadă.

„România și Aliaţii în timpul campaniei anului 1917” e un capitol însemnat care evaluează campania României din 1916, cu puternic impact dramatic asupra ţării noastre, ce a condus la o modificare a balanţelor de forţe de pe continent, pierderea a 2/3 din teritoriul naţional, „diminuarea sensibilă a capacităţii combative a forţelor armate”, dar și despre „demersurile constante și pe multiple planuri întreprinse de Guvernul Brătianu în primăvara anului 1917 pentru a da un curs pozitiv și eficient raporturilor sale cu Aliaţii, prin care să fie asigurată menţinerea frontului român, a individualităţii și suveranităţii statului”. Succesele armatei române înregistrate la Mărășești, Mărăști și Oituz vor reprezenta – așa cum subliniază Dumitru Preda – o reconsiderare substanţială a rolului și locului României în ansamblul Coaliţiei.

Lucrarea istoricului și diplomatului român Dumitru Predase impune pe de o parte prin documentare și obiectivitate, iar pe de altă parte prin prezentarea evenimentelor din 1916 și 1917 în toată complexitatea lor, evenimente care au marcat istoria ţării noastre, dar au și condus-o către împlinirea idealurilor din 1918.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe