Despre democrație în Teleorman

Dan Pavel Publicat la: 21-08-2018

Alexis de Tocqueville a vizitat America (the United States of) în 1830-1831, pe când avea doar 24 de state, iar apoi a scris celebra Despre democrație în America. Dacă ar fi teleportat în timp și spațiu, hic et nunc, pentru a scrie o carte asemănătoare, ar constata că sistemul politic național a devenit o extensie a modului în care s-a dezvoltat democrația în județul Teleorman. România este un Teleorman mai mare. Iar toate i se datorează celui care a ajuns, conform aprecierilor presei, opoziției și detractorilor, cel mai puternic om politic din țară. Nimeni altul decât Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat, președintele Camerei Deputaților. Obișnuit să taie și să spânzure în Teleorman, fostul prefect și președinte al Consiliului Județean a transformat România într-un mare județ, unde aproape totul i se subordonează. Baronul local a devenit național.

Raționamentul este simplu (folosesc terminologia lui Lijphart): din cele zece dimensiuni instituționale ale distincției între democrațiile majoritare și cele consensuale, România are șapte trăsături consensuale clare, două majoritare și una fostă majoritară devenită ulterior consensuală (natura cabinetului – de la concentrarea puterii executive în cabinete majoritare monocolore la împărțirea ei în coaliții multipartidiste). Problemele democrației autohtone provin din dimensiunile majoritare, mai ales din relația dintre legislativ și executiv. În democrațiile majoritare, legislativul este subordonat executivului, în cele consensuale există un echilibru între legislativ și executiv (între parlament și guvern). La noi, de la bun început, parlamentul a fost subordonat guvernului. Parlamentul este dominat de PSD (&ALDE) și se subordonează guvernului. Guvernul Dăncilă este subordonat tot PSD-ului, iar în ultimă instanță atât parlamentul, cât și guvernul i se subordonează lui Dragnea.

Și totuși, Dragnea, pesedeul (și aliații lor) sunt nemulțumiți pentru că nu controlează totul. Ce nu li se subordonează lor (ci președintelui Iohannis, ca moștenire de la Băsescu) – adică o parte din serviciile secrete, o parte din sistemul de justiție (procuraturile, ca termen generic) și anumiți judecători – este considerat stat paralel. În mod normal, ar trebui ca serviciile secrete să lucreze în interes național, iar procuraturile și toți judecătorii să fie independenți. În afară de Banca Națională, care este independentă de guvern (o trăsătură consensuală), singura instituție independentă din România ultimelor decenii este Curtea Constituțională.

Am analizat încă din ianuarie 1990 consecințele pe termen lung ale malformației congenitale a României democratice: dominația megapartidului înființat de Iliescu și păstorit acum de Dragnea. De aici nu decurge însă că tot ceea ce se opune FSN/PDSR/PSD este în mod automat pozitiv, benefic. Nici Băsescu sau Iohannis, nici formațiunile care i-au sprijinit nu intră în aceeași categorie cu Alianța Civică, Corneliu Coposu, Convenția Democratică. Legitimitatea actualului președinte s-a clătinat serios, deopotrivă în ochii partizanilor și adversarilor săi, după ce a pus la îndoială, a întârziat nepermis, pentru ca în ultimă instanță să pună în aplicare decizia Curții Constituționale în cazul Kovesi. A reușit să-i nemulțumească pe mulți, iar USR nici nu-i va mai susține o altă candidatură.

Dragnea nu este veșnic. Nici Iohannis, după cum nici Iliescu sau Băsescu nu au fost veșnici. Marea problemă a României este cum va arăta după Dragnea și după Iohannis. Indiferent dacă Dragnea va fi condamnat definitiv sau nu, indiferent dacă Iohannis va mai candida sau nu, România trebuie să meargă mai departe. Deficiența majoră comună celui mai puternic partid și regimului politic autohton este lipsa consolidării democratice. Consolidarea democrației se face prin instituționalizare, nu prin personalizare. Avem nevoie de instituții puternice, nu de confruntarea dintre doi politicieni de provincie, incapabili de a construi un consens legat de prioritățile țării, dar care în lupta lor pentru putere și-au subordonat puterile în stat, în loc să le lase să funcționeze separat, independent.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe