În avangarda schimbării: scriitorii

Adrian Pop Publicat la: 21-08-2018

O împrejurare-cheie care a pregătit terenul pentru declanșarea crizei din care se va naște Primăvara de la Praga a constituit-o cel de-al patrulea Congres al Uniunii Scriitorilor din R.S. Cehoslovacă (27-29 iunie 1967). Derulat în contextul înfrângerii statelor arabe în Războiul de Șase Zile arabo-israelian (interpretată ca o înfrângere indirectă a Blocului sovietic), congresul a prilejuit unor personalități precum Milan Kundera, Václav Havel, Pavel Kohout, Ludvík Vaculík, Ivan Klíma și Antonín Liehm exprimarea unui val de critici la adresa politicii interne și internaționale a regimului, ce vizau îndeosebi cenzura, poziția Cehoslovaciei în conflictul din Orientul Mijlociu (Pavel Kohout) și „realizările” ultimelor două decenii de istorie socialistă (Ludvík Vaculík). La acestea s-a adăugat citirea traducerii scrisorii de condamnare a cenzurii pe care Aleksandr Soljenițîn o adresase celui de-al patrulea Congres al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică, acțiune care, în condițiile în care menționarea și diseminarea scrisorii fuseseră interzise de către autoritățile sovietice, risca să provoace un conflict diplomatic în relațiile bilaterale sovieto-cehoslovace.

Manifestul „adresat opiniei publice mondiale” adoptat cu acest prilej și semnat de 183 de scriitori, 69 de artiști, 21 de cineaști și 56 de oameni de știință și publiciști făcea apel la „marile spirite” (între care Arthur Miller, John Steinbeck, Jean-Paul Sartre, Jacques Prévert, Bertrand Russell, John Osborne, Heinrich Böll, Günter Grass, Peter Weiss, Alberto Moravia, Ilya Ehrenburg, Aleksandr Soljenițîn, Evgheni Evtușenko, Aleksandr Voznesenski) pentru a fi solidare cu lupta comunității scriitoricești cehoslovace împotriva cenzurii, a antisemitismului și rasismului, a suprimării demnității umane și drepturilor cetățenești și persecuțiilor de tot soiul.

 

„Inima unui poet adevărat nu poate fi cumpărată”

Câteva din frazele acestui document sunt surprinzător de actuale și de-a dreptul memorabile. „Noi credem, odată cu Emerson, că numai un nonconformist are dreptul să se considere o ființă omenească; credem, cu Sartre, că un scriitor poartă răspunderea pentru evoluția epocii sale. Noi credem, odată cu cel mai mare critic al nostru, F.X. Salda, că inima unui poet adevărat nu poate fi cumpărată de nici o societate și de nici o clasă și că un poet începe numai acolo unde se termină un membru de partid animat de ură.

Credem odată cu el că sarcina politică a unui scriitor constă în opoziția sa față de orice doctrină politică unilaterală, că el apără atitudinile umanitare împotriva politicienilor de profesie și universalitatea spiritului uman împotriva spiritului politic partizan; că își apără patria împotriva partidelor și umanității, împotriva patriotismului șovin.”

Nemulțumit de „prezentarea unor opinii care contravin statului, socialismului și chiar intereselor naționale ale poporului nostru”, Jiří Hendrych, secretar al partidului, membru al prezidiului Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia (PCC) și al doilea cel mai influent personaj în Biroul Politic, după prim-secretarul PCC și președintele republicii, Antonín Novotný (foto), arăta în răspunsul său că „există tendințe periculoase în sânul Uniunii Scriitorilor care […] în sfera ideologică subminează și abandonează pozițiile marxist-leniniste”. Ca urmare, rezoluția Plenarei CC al PCC din septembrie 1967 consemna excluderea din partid a scriitorilor Ivan Klíma, Antonín Liehm și Ludvík Vaculík, aplicarea unei mustrări cu avertisment lui Pavel Kohout și inițierea procedurilor disciplinare împotriva lui Milan Kundera. Trecerea revistei Literární Noviny sub autoritatea directă a Ministerului Culturii și Informației a determinat demisia în bloc a personalului redacțional, armata văzându-se nevoită să asigure încadrarea și conducerea ei.

 

„Puterea mea se limitează la cuvânt”

În general, după discursul lui Novotný din 1 septembrie 1967, regimul și-a augmentat trăsăturile militariste, plasând armata în avangarda luptei politico-ideologice împotriva reformismului. Cu toate acestea, apelul scriitorimii cehoslovace nu a rămas fără urmări. La 8 septembrie 1967, prestigiosul săptămânal vest-german Die Zeit publica o scrisoare deschisă adresată de către scriitorul Günter Grass președintelui Novotný. Reacția scriitorului vest-german la apelul celor 329 de semnatari, publicat în The Sunday Times, rămâne remarcabilă prin spiritul umanist și progresist care o infuza și care anticipa, avant la lettre, ideea „puterii celor fără de putere”, pe care, mult mai târziu, o va propune și argumenta Václav Havel. De pe poziții critice de stânga, social-democrate, Günter Grass scria: „Dumneavoastră, domnule președinte, dețineți puterea în momentul de față. Puterea mea se limitează la cuvânt, ceea ce nu înseamnă că puterea dv. este mai mare […]. Ce vă împiedică să căutați în cuvântul liber un aliat, un aliat incomod? […] Numai din teama față de cuvântul liber vreți oare să provocați țării dumneavoastră o pagubă care ne va atinge și pe noi și, de asemenea, întreaga lume? […] Nu există nici un motiv să se vorbească cu aroganță despre libertatea Occidentului. Nu este loc pentru înfumurare în această privință. Din această cauză, refuz să scriu acest mesaj de pe poziția anticomunismului, adoptată cu predilecție. Criza democrației are proporții mondiale. Dacă țările comuniste încremenesc sub dictatura birocrației de partid, democrațiile occidentale stagnează pentru că parlamentele lor sunt corupte prin respectarea exclusivă a unor interese. Împotriva acestui formalism al statului din Est și din Vest se aliază, trecând peste toate ideologiile rigide, o opoziție fără aparat și, așa cum puteți deduce, fără putere”.

Se dovedea atunci, ca și mai târziu, că solidaritatea transnațională a slujitorilor condeiului,de deasupra oricăror ideologii, poate reprezenta fermentul și catalizatorul necesar pentru schimbarea societăților – totalitare sau democratice – cuprinse de crize și încremenite în proiecte depășite de spiritul timpului.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe