Regina Maria. Însemnări din ultima parte a vieții (martie 1937-iulie 1938)

Ștefania Dinu Publicat la: 21-08-2018

2018 este nu numai anul când se aniversează Centenarul Marii Uniri, ci și anul în care se comemorează împlinirea a 80 de ani de la trecerea într-un alt univers a celei care a avut o contribuție hotărâtoare la realizarea României Mari – regina Maria a României.

În amintirea acestei mari personalități a istoriei românilor, Editura Corint a publicat de curând, în condiții grafice deosebite, însemnările din ultima parte a vieții suveranei, cu titlul: Regina Maria. Însemnări din ultima parte a vieții (martie 1937-iulie 1938). Autorul traducerii din limba engleză este istoricul Sorin Cristescu, un specialist care a publicat și corespondența regelui Carol I, a regelui Ferdinand I și a reginei Maria cu soțul său, regele Ferdinand, cu mama sa, marea ducesă Maria Alexandrovna de Saxa Coburg-Gotha și cu colonelul Joe Boyle.

Sorin Cristescu semnează și studiul introductiv, volumul beneficiind și de explicații sub formă de note, legate de personajele pe care regina le citează în însemnări.

Ultima parte a însemnărilor zilnice ale reginei Maria începe în data de 4 martie 1937, când se afla la Cotroceni. Boala i s-a declanșat în noaptea de 10 spre 11 martie 1937, o criză hemoragică puternică din care nu îşi va mai reveni de fapt niciodată. Din 9 martie 1937, următoarele însemnări sunt datate 17 aprilie 1937, după aproape şase săptămâmi, perioadă în care nu a mai putut să scrie din cauza stării precare de sănătate. Problemele reginei erau serioase, a trebuit să se supună mai multor controale medicale făcute de doctorii Curţii Regale – Ion Mamulea –, dar şi de medici aduşi din străinătate de către fiul său Carol, a trebuit să păstreze un sever regim alimentar, să suporte o serie întreagă de investigaţii, radiografii, analize.

După ce a trecut de perioada de criză, regina a continuat să fie ţintuită la pat, o convalescenţă grea din care aştepta să iasă cât mai repede, dar lucrurile nu mergeau deloc bine. Trebuia să respecte regimul alimentar, repaus total din cauza anemiei şi a problemelor cu picioarele (se declanşase şi flebita), însă continua să desfăşoare activităţi cotidiene: primiri, audienţe, vizionări de filme. Regina a fost examinată de un specialist francez doctorul Abrami și apoi și de încă cinci medici, toţi mari specialişti în diferite boli la acel moment: dr. Eppinger din Viena, dr. Besançon (Franţa), dr. Walther Gloor-Meyer (Elveţia), dr. Aldo Castellani (Italia, patolog şi bacteriolog) şi dr. Nicola Pende (Italia, endocrinolog). Toţi aceştia au consultat-o şi urmau să-şi expună concluziile, regina aşteptând cu resemnare rezultatele. În ziua în care s-au împlinit trei luni de la debutul bolii, 11 iunie 1937, a avut loc întâlnirea tuturor medicilor străini şi români, verdictul fiind acela că va trebui să aibă răbdare, odihnă la pat şi dietă, pentru că avea probleme cu funcționarea ficatului și a splinei, iar din cauza crizelor hemoragice avea și o puternică anemie. Aşadar, disperarea reginei era destul de mare văzându-se prizoniera propriei vieţi, ea, o femeie energică, plină de viaţă, care a ştiut întotdeauna să controleze, uneori situaţii fără ieşire, să nu mai poată controla acum nimic în jurul ei.

Din fericire, treptat, treptat starea reginei a început să se amelioreze, a început să poată merge singură, să se simtă mai bine şi să-şi poată continua activitatea.

La mijlocul lunii august 1937, regina Maria a plecat la Bran însoţită de generalul Zwiedeneck şi Christine Galitzi, secretara sa. La Bran, regina s-a bucurat de frumuseţea peisajului, a florilor din grădină, în special de frumoasele dalii, de camerele cu parfum de epocă, de puţină intimitate şi linişte. Restul zilelor era preocupată de scrierea celui de-al IV-lea volum al seriei Povestea vieţii mele, cu ajutorul Christinei Galitzi, ultima ei secretară, o fată foarte frumoasă, cultivată şi despre care regina nota că este și un „critic util”.

După o scurtă revenire la Bucureşti, a plecat la Balcic, locul pe care îl iubea din tot sufletul. Ajunsă la Balcic, regina s-a simţit destul de bine, făcea plimbări, primea diverse persoane, avea întâlniri cu cei care aveau grijă de domeniu, se bucura de paradisul său la care îşi dorise atât de mult să ajungă, dar cu toate acestea, starea de sănătate a reginei nu s-a schimbat radical, ba dimpotrivă. A revenit slăbiciunea şi epuizarea, determinând-o să rămână în pat, iar dată fiind situaţia, regina Maria a decis să revină la Bucureşti înainte de ziua ei de naştere.

Ziua de 23 octombrie 1937 a fost ultima pe care suverana a petrecut-o la Balcic, despărţindu-se cu greu de acest loc.            După revenirea la Cotroceni, regina relatează şi modul cum a fost sărbătorită la împlinirea celor 62 de ani ai săi, în ziua de 29 octombrie 1937: a primit flori, cadouri de la Mignon, Ileana și Carol, dar și din partea suitei și a personalului Curții. După aniversarea sa, regina a avut o nouă criză hemoragică, ceea ce i-a făcut pe toţi cei din jurul său să se îngrijoreze şi să fie chemaţi din nou toți medicii. La mijlocul lunii februarie 1938, regina a fost internată la sanatoriul de la Merano și apoi a fost transportată la sanatoriul doctorului Störmer de la Weisser Hirsch (Dresda), fiind supusă altor analize şi investigaţii, pe care le-a suportat cu stoicism, deși era deosebit de slăbită și fragilă.

Ultima însemnare a reginei poartă data de 11 iulie 1938, când, primind vizita unei prietene, o roagă pe aceasta să-i povestească despre „dulcea Ţară“ cât mai multe. Pe data de 14 iulie 1938 urma să părăsească sanatoriul de la Weisser Hirsch şi să fie adusă la Sinaia. Regina Maria, altădată femeia puternică, energică, plină de viaţă şi de forţă avea să se stingă din viață patru zile mai târziu, pe 18 iulie 1938, la Castelul Pelişor, în urma unei puternice hemoragii, aruncând ţara într-o mare de tristeţe.

Volumul se încheie cu o postfaţă scrisă cu mare emoţie de către doctorul Mihail Mihailide, autorul cărţii Medicii Regilor României apărută la editura Viaţa Medicală românească în 2016 și cu un album de fotografii reprezentând-o pe regina Maria în ultima perioadă a vieţii, în vizitele pe care le-a făcut la Sonnberg, la fiica sa Ileana, în Anglia, la Scrovişte şi Balcic, fotografii care emoţionează şi care arată că din cauza neînţelegerilor pe care le avea cu regele Carol al II-lea, prefera să călătorească şi să fie cât mai puţin acasă.

Regina Maria. Însemnări din ultima parte a vieții (martie 1937 – iulie 1938) este o carte-document care emoţionează şi înduioşează, un omagiu adus unei regine care a iubit această ţară mai presus de orice, s-a identificat cu poporul său şi cu idealurile acestuia, a crezut în forţele proprii şi în oamenii pe care fusese chemată să-i conducă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe