Rică

Ionel Ciupureanu Publicat la: 21-08-2018

La marginea unui orășel de provincie, într-o căsuță de carton amenajată sub niște țevi calde, trăia singur-singurel Rică. Rică era un băiețel care nu avea nici mamă, nici tată, nici frați și nici surori. Într-un cuvânt, Rică era orfan, iar căsuța de carton era singura sa casă. Țevile calde și o plapumă peticită îi țineau noaptea de cald. Uneori, aduna lemne, făcea un foc și stătea lângă el până noaptea târziu, admirând luna și stelele. În afară de ele, Rică nu avea nimic – nu avea jucării, nu avea unde să se spele și nici televizor. În apropierea căsuței de carton se aflau niște tomberoane de gunoi, unde băiețelul căuta resturi de mâncare, jucării stricate sau câte un cotor de măr, pe care îl ștergea bine cu mâneca hăinuței sale și îl hăpăia cu tot cu sâmburi. Cât era ziua de mare, Rică mergea în oraș și cerșea. Uneori căpăta niște bănuți cu care își cumpăra o pâine pe care o mânca așa, alteori nu căpăta nimic și se întorcea la căsuța sa de carton cu burtica goală.

Într-o zi, plimbându-se prin cartier, văzu o fetiță care mânca înghețată. Rică nu mai mâncase niciodată înghețată și, lingându-se pe la gură de poftă, se opri să privească fetița care o aștepta cuminte pe mămica ei, în fața aprozarului. Fetița văzu că o privește insistent și i se adresă cu răutate:

— Ce te holbezi așa la mine? Vrei să te spun lui mami?

— Mă uitam la înghețata ta, nu la tine, răspunse băiețelul cu părere de rău.

— Ce, n-ai mai văzut înghețată până acum?

— Am mai văzut, dar nu am gustat niciodată.

— Mămica ta nu îți cumpără?

— Nu am mămică…

— Ha-ha, n-am mai auzit pe cineva să nu aibă mămică. Cred că de asta ești și murdar.

Rică își coborî privirea în pământ de rușine și îi veni să plângă. Între timp, mămica fetiței ieși din aprozar cu niște plase în mână.

— Mami, mami, băiețelul acesta murdar e obraznic și se uită la înghețata mea. În plus, nu are nici mămică.

— Se uită pentru că ar mânca și el, sărmanul.

Apoi mămica fetiței intră în aprozar și se întoarse cu o înghețată de ciocolată și vanilie.

— Du-te la el și dă-i înghețata, sunt sigură că se va bucura, zise mama fetiței.

— Nu i-o dau. Nu vezi ce murdar este?

— Este un copil amărât care nu își permite ce îți permiți tu, care nu are ce ai tu și care are nevoie de ajutor. Cel mai frumos gest este să ajuți pe cineva care nu are, indiferent de aparențe.

— Da?

— Da, iubita mea, acum dăruiește-i înghețata.

Fetița merse până la Rică și îi întinse înghețata.

— Nu o vreau, răspunse Rică.

— Este un cadou pentru tine, îmi pare rău că m-am purtat urât.

— Sigur îți pare rău?

— Sigur.

— Până acum nu am mai primit cadouri, mulțumesc!

Iar fetița se îndepărtă de mână cu mămica ei. Rică linse înghețata cu poftă și privi în urma lor zâmbind.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe