Asasinate, lovituri de stat și guvernări eșuate

Dan Pavel Publicat la: 25-09-2018

Cuvântul-cheie (the key term) pentru caracterizarea istoriei postcomuniste este eșec. Din punct de vedere politic, în trei decenii, România a avut parte de guvernări eșuate. În cel mai bun caz, semieșuate. În ultima vreme însă, au eșuat chiar și loviturile de stat ori asasinatele. De reușeau, nu mai aveam guvernul Viorica Dăncilă, iar Liviu Dragnea nu mai era președintele Partidului Social Democrat.

Dacă renunțăm temporar la ironie, putem observa precaritatea puterii, opoziției și a unei bune părți din clasa politică. Lansarea abilă a scenariilor privind „focul și sângele”, „uciderea” jandarmilor, prăbușirea violentă a guvernului a destabilizat autoritățile. Jandarmii au reacționat excesiv, lovind și accidentând de-a valma huliganii violenți și restul protestatarilor (ori chiar trecători – cazul turiștilor israelieni). Chiar dacă nu a fost un „măcel” (doar cei nefamiliarizați cu cărțile de istorie sau cu dicționarele au putut să afirme așa ceva), nivelul îndoielnic de profesionalism și IQ-ul specific al apărătorilor legii ne-au adus aminte că în comunism jandarmii deveniseră trupele Securității. Continuitatea nu le face cinste celor care au combinat arbitrar apărarea legii și represiunea. Oricum, bancurile cu jandarmi rivalizează deja cu cele despre milițieni.

Liviu Dragnea părea că evoluează la „Cascadorii râsului” cu declarațiile despre tentativele eșuate de asasinat împotriva sa. Poate că omul spune adevărul, dar din modul în care a povestit, oricine își poate da seama de precaritatea intelectuală a celui despre care se spune că ar fi omul cel mai puternic din România de după alegerile din 2016. Dincolo de legitimitatea electorală a celor care ne guvernează, de repetarea exasperantă a lipsei de performanțe guvernamentale, dar și de periculozitatea ideilor înlocuirii violente a unei guvernări în mare parte eșuate, nu poți să nu te îngrozești când vezi pe mâna căror personaje a încăput puterea.

În ciuda integrării în NATO și în UE, România nu a ieșit din zona geopolitică periculoasă a „vecinătății apropiate” cu Rusia. Americanii se amuzau în deceniile din urmă când auzeau poveștile despre jocurile serviciilor secrete rusești în fostele țări comuniste și Europa Occidentală. Dar de când fostul președinte Obama a expulzat from the USA zeci de agenți GRU și FSB pe motiv că s-au amestecat în alegerile prezidențiale americane din 2016, nu prea mai au motive de amuzament. Mai ales că justiția americană a procedat la punerea respectivilor sub acuzare. Urmează judecata. Nici noi nu ar trebui să ne amuzăm prea mult pe seama celor care presupun că amestecul rușilor în politica noastră internă nu s-a terminat în 1989 și că nu sunt străini de eșecurile sistematice ale guvernărilor autohtone. În lipsa dovezilor însă, fraza de mai sus sună la fel ca povestea lui Dragnea despre asasinii străini cazați la Athénée  Palace.

Dacă următoarele lovituri de stat și asasinate vor eșua, scenariul rațional este cel legat de desfășurarea corectă a alegerilor prezidențiale din 2019 și a celor parlamentare din 2020. Toți cei nemulțumiți (sau mulțumiți) de modul în care sunt puse în practică politicile publice vor avea ocazia să își susțină favoriții. Ideală ar fi o alternanță la guvernare. Este însă suficient?

Huntington a formulat testul dublei alternanțe ca fiind decisiv pentru consolidarea democrației. România a trecut de acest test (în 1996 și 2000), au avut loc și alte alternanțe, însă democrația este departe de a fi consolidată. The two-turnover test este unul soft. Este nevoie ca actorii politici competitori să treacă de teste hard pentru ca democrația să se consolideze. Am tot scris despre acestea, în ultimii ani, în articole, studii, cărți, dar parcă în zadar. În mod simptomatic, la noi, după ce sunt aleși, cei de la putere sau cei din opoziție, care s-au tot schimbat între ei, ignoră lecțiile guvernării și ale științei politice. Sau nu le înțeleg. Pare că tocmai de aceea tot pun unii la cale asasinate și lovituri de stat. Mizează ca măcar de frica acestora guvernanții să-și facă treaba.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe