Sfârșitul Primăverii de la Praga

Adrian Pop Publicat la: 25-09-2018

Luarea deciziei de a se interveni militar în Cehoslovacia a fost rezultatul unei confruntări acerbe între două grupări din Biroul CC Politic al CC al PCUS: una moderată, opusă intervenției trupelor Tratatului de la Varșovia, condusă de premierul Kosîghin, și o alta „dură”, adeptă a luării unor măsuri drastice împotriva Cehoslovaciei. Pe parcursul dezbaterilor din înaltul for decizional de partid, preferințele politice ale unora dintre membrii săi s-au modificat, astfel încât adepții liniei moderate au pierdut teren și au devenit minoritari în raport cu adepții liniei „dure”.

În cursul nopții de 20 spre 21 august 1968, aeroportul central Ruzyně din capitala Cehoslovaciei a fost ocupat prin surprindere, printr-o abilă manevră diversionistă. Mai întâi, către ora 21,30 a zilei de 20 august, cu zborul Varșovia – Praga au sosit, sub acoperirea de turiști, 80 de ofițeri sovietici înarmați. Peste circa un sfert de oră, un alt avion sovietic IL-18 cu alți circa 80 de „turiști” a cerut permisiunea de a ateriza, acuzând existența unor defecțiuni la bord. Iar imediat după el, și-a făcut apariția un al treilea avion sovietic cu o „încărcătură” similară, care nici măcar nu a mai cerut permisiunea autorităților cehoslovace de a ateriza.

Ofițerii sosiți cu primul avion au blocat conducerea aeroportului, care nu a mai putut raporta evenimentul, iar ofițerii sosiți cu următoarele două avioane au blocat obiectivele exterioare ale aeroportului, interzicând decolarea oricăror altor aparate de zbor, inclusiv a celor străine și asigurând aterizarea avioanelor ce transportau trupe și tehnică de luptă.

 

„Din acest moment, eu comand aici”

La ora 23,25, generalul-locotenent Iamșcicov, fost ofițer de legătură al Tratatului de la Varșovia, devenit șeful statului-major al trupelor de ocupație, s-a prezentat la ministrul cehoslovac al Apărării informându-l că, în urmă cu cinci minute, trupele celor cinci aliați trecuseră granița Cehoslovaciei și că, „din acest moment, eu comand aici”. Ulterior, după același tipic, s-a adresat ministrului cehoslovac al Apărării și generalul Pavlovski, comandantul forțelor intervenționiste (care în acea perioadă s-a aflat, împreună cu întreg statul său major, la Praga, deși punctul său de comandă se afla la Legnica, în sud-estul Poloniei).

În aceeași noapte de 20/21 august, din mai multe direcții, au început să pătrundă pe teritoriul Cehoslovaciei, trupe terestre sovietice, poloneze, maghiare, est-germane și bulgare, însumând circa 300 000 de oameni. Sprijinite de circa 7 500 de tancuri și transportoare blindate, precum și de 1 500 de avioane de transport, vânătoare și elicoptere, ele au pus stăpânire asupra obiectivelor militare cele mai importante. Cu excepția unor comandanți, militarilor trupelor de ocupație nu li s-a comunicat caracterul real al acțiunii la care participau. Aflarea acestuia din urmă, în urma contactului nemijlocit cu populația, a determinat o asemenea diminuare a moralului trupelor de ocupație – în special a celor din Praga –, încât a impus înlocuirea unora din efectivele inițiale cu unități proaspete. În rândurile trupelor poloneze participante s-au înregistrat chiar fenomene de fraternizare cu populația.

 

Monitorizare, control și cenzură

În timpul desfășurării invaziei, a fost declanșată o amplă acțiune de monitorizare, control și cenzurare a corespondenței și pachetelor trimise de militarii sovietici participanți la operațiile militare, pentru „a preveni diseminarea publicațiilor antisovietice și a altor materiale ostile din Cehoslovacia în interiorul teritoriului Uniunii Sovietice”. Ca măsură de precauție suplimentară, fiecare subunitate aparținând țărilor satelite participante a fost amplasată în apropierea formațiunilor sovietice, acestea, la rândul lor, fiind dublate de cadre ale forțelor speciale de infanterie rusești (Spetsnaz), socotite a fi unele din cele mai bune din lume în operațiuni în spatele liniilor inamice. În tot acest răstimp, ofițerii de informații sovietici trimiși în prealabil în Cehoslovacia și-au schimbat hainele civile cu uniforme militare, îndeplinind funcții de ofițeri de stat-major.

Din punct de vedere militar, operațiunea a fost un succes. Încă din data 21 august, principalele căi de comunicații (inclusiv gările și aeroportul Ruzyně de la periferia Pragăi), obiective strategice (sedii ale organelor de partid și de stat, organe de presă, stații de radio etc.) și localități au încăput pe mâinile ocupanților; comunicațiile telefonice cu Cehoslovacia au fost întrerupte, iar frontierele Cehoslovaciei cu țările occidentale (precum și cea dintre Austria și Ungaria) au fost închise. Dubček, Smkovský, Kriegel și alți lideri de partid au fost reținuți în clădirea ocupată a CC al PCC. Președintele republicii Ludvík Svoboda a fost reținut la castelul Hrad, primul-ministru Oldřých Černýk, în clădirea guvernului, iar Čestmír Císar, un alt colaborator apropiat al lui Dubček, la sediul serviciilor secrete sovietice instalate la Praga.

Succesul acțiunii a fost facilitat de atitudinea adoptată de președintele Svoboda și ministrul Apărării, Dzúr, care au urmărit evitarea cu orice preț a vărsării de sânge. Ambii au ordonat armatei să rămână în cazărmi și să nu opună rezistență. Președintele și prezidiul CC al PCC au făcut apel la cetățenii țării, prin intermediul radioului și presei, de a rămâne calmi și liniștiți și a nu se împotrivi trupelor invadatoare.

 

Condițiile retragerii trupelor

În zorii aceleiași zile (ora 5,00 a.m.), întreaga echipă Dubček a fost arestată de un grup de ofițeri de informații sovietici și cehoslovaci aflați sub comanda locotenentului-colonel Bohumil Molnar și condusă sub escortă la începutul după-amiezii în vehicule blindate la aeroportul Ruzyně. Tot aici a fost adus și primul-ministru Černýk. Dubček și colaboratorii săi au fost transportați pe calea aerului în Polonia și, în cele din urmă, într-o tabără a KGB de lângă Ujgorod, în Munții Carpați, care a devenit închisoarea lor temporară. 

            În cele din urmă, în cadrul convorbirilor sovieto-cehoslovace de la Moscova (23-26 august 1968), delegația cehoslovacă condusă de președintele republicii Svoboda s-a angajat să sprijine „măsurile de întărire a puterii socialiste” pe care Moscova le va considera necesare a fi luate de către Praga – o condiție asupra căreia Kremlinul insistase ca fiind sine qua non pentru retragerea trupelor sale din Cehoslovacia.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe