Judecător la Supreme Court

Timpul Publicat la: 29-10-2018

Marea agitație din jurul audierii lui Brett Kavanaugh în comisia juridică a senatului american stă mărturie pentru importanța unei asemenea nominalizări. Donald Trump însuși afirma că nominalizarea unuia dintre cei nouă judecători de la U.S. Supreme Court este cea mai importantă decizie pe care o poate lua un președinte american. În conferința de presă de după discursul său la adunarea anuală a Organizației Națiunilor Unite, noul președinte s-a corectat însă, adăugând că este cea mai importantă decizie după cele privind războiul și pacea. Trump nu este chiar un prost, cum cred mulți. Prin această precizare el a pus în evidență și mai mult importanța desemnării unui judecător în cea mai importantă instanță din lume. Doar într-o democrație consolidată este posibilă o justiție independentă. Iar fără o justiție independentă nu se poate consolida o democrație. Sentințele U.S. Supreme Court sunt studiate cu lupa și reflectă modul în care a evoluat democrația de două secole încoace.

Dacă s-ar aplica în țara noastră standardele profesionale și morale ale judecătorilor și procurorilor din America, oare câți judecători și procurori ar mai rămâne? Cred că fiecare poate încerca un răspuns, cu condiția să dețină un nivel suficient de profund și de detaliat de cunoaștere al sistemelor de justiție din cele două țări.

Știu că de câte ori pomenesc de cultură și studiu unora le vine să pună mâna pe pistol, dar politica modernă este rezultatul acumulării calitative de cultură și studiu. Pentru cei care urăsc să studieze, le sugerez să citească măcar romanul lui John Grisham, The Pelican Brief. Acolo, sunt asasinați doi judecători de la Supreme Court. Cea care își dă seama de motivele conspirației este o studentă la doctorat, care descoperă cine ar fi avut interesul ca peste cinci-șase ani să aibă parte de judecători pentru care protejarea mediului înconjurător să nu fie o prioritate, precum pentru cei doi lichidați de un asasin internațional (un fel de Carlos Șacalul). Dar să nu deconspir intriga romanului.

Audierile din comisia juridică a senatului american trebuie evitate de către cei animați de un patriotism orbesc. Pentru că și-ar da seama de nivelul excepțional al senatorilor americani, dintre care mulți au făcut doctoratul în Ivy League (există însă și aleși în America fără studii superioare). În comisia juridică, cei mai mulți erau absolvenți la Harvard Law, Princeton ori Columbia (Kavanaugh însuși a fost șef de promoție la facultatea de drept de la Yale). La noi, mulți senatori, deputați, miniștri, premieri, primari, judecători, procurori, șefi de servicii secrete, ca să nu mai vorbesc de cei cu funcții mai modeste, au fost demascați drept plagiatori pentru lucrarea de doctorat – alții nu au fost încă (și o întrebare retorică, dar care este unul dintre răspunsurile legate de eșecul politicii autohtone: oare câți absolvenți din România, mai ales în ultimele două decenii, au plagiat pentru lucrările de licență și de masterat?).

Dincolo de partizanatul senatorilor republicani ori democraţi, ceea ce s-a putut remarca după orele de audieri (vizibile pe CNN) a fost calitatea excepţională a argumentelor și raţionamentelor de tip juridic. Printre senatori sunt foști judecători și procurori cu o carieră strălucită. Iar la cei care nu aveau studii sau nu aveau studii de specialitate se vedea că aveau parte de consilieri străluciţi. Marea miză a actualelor audieri este legată de problema discriminării și hărţuirii sexuale a femeilor în America, unde se definesc acum standardele mondiale pentru urmă­torul secol. Candidatul a fost acuzat că în liceu (la vârsta de 17 ani) a hărţuit sexual o elevă (de 15 ani), fiind în stare de ebrietate. Comentariile care se fac în ţara noastră pe această temă, din partea celor care au urmărit sau chiar din partea celor care nu prea au habar despre ce este vorba, dovedesc care este starea morală și intelectuală a naţiunii (la fel precum comentariile pline de ură ale celor care se pronunţă despre referendumul definirii constituţionale a familiei). Ele demonstrează că la noi baza socială a politicii de tip democratic este șubredă. În America, democraţia liberală este în criză, dar la noi nici nu se poate vorbi de o criză pentru că nu am avut parte niciodată de o democraţie autentică.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe