Neîncrederea în democrație – un fenomen reversibil?

Radu Carp Publicat la: 29-10-2018

Odată cu războiul din Vietnam și Afacerea Watergate, americanii au început să nu mai aibă încredere în politicieni. Dacă în cazul celor născuți în anii ’30, această încredere este în prezent de 84%, în cazul celor născuți în anii ’80, a ajuns deja la mai puțin de jumătate – 41%. Situația nu este mai bună nici în cazul încrederii în instituții. Doar 30% dintre americani declară că au încredere în Curtea Supremă, una dintre instituțiile care stau la baza modelului de democrație americană. Numai 7% dintre americani au încredere în Congres. Mai puțin de jumătate dintre tinerii din SUA declară că sunt interesați de politică.

În Europa situația este identică. Cetățenii nu mai au încredere în instituții, iar tinerii nu mai vor să se implice în politică.

De exemplu, în Franța, încrederea în Jacques Chirac atinsese în 2005 un record trist și fără precedent, de 25%. Succesorul său, Nicolas Sarkozy, părea că va rămâne mai mult timp cu o cotă de încredere ridicată, dar în 2011 această cotă atinsese un nou minimum istoric, de 20%. François Hollande nici nu a mai avut beneficiul unei cote inițiale ridicate de încredere, iar neîncrederea constantă a alegătorilor l-a determinat să nu mai candideze pentru al doilea mandat. Emmanuel Macron a marcat un moment de ruptură în mai 2017, când a fost ales președinte, dar la numai două luni de la alegerea sa, cota de încredere atinsese 37% – cel mai rapid declin al unui președinte în funcție al Franței. În august 2018, cota sa de încredere atinsese 27%.

 

„De ce ne minți?”

Neîncrederea în politicieni este așadar un fenomen global. Cetățenii nu mai au încredere în politicieni. Fenomenul este îngrijorător, iar politicienii nu pot să îi facă față: pe măsură ce vor să intre mai mult în grațiile alegătorilor, nivelul de neîncredere crește, nu scade.

Yascha Mounk, un cunoscut politolog american, prezintă în cartea sa The people vs. democracy. Why our freedom is in danger & how to save it, apărută în 2018, cazul real al unui politician american, veteran al politicii, reales de mai multe ori, care îi relata faptul că, în timpul unei emisiuni la radio la care participa, o femeie a intervenit în direct și l-a întrebat; „De ce ne minți?”. Atunci când politicianul a întrebat la ce se referă mai concret, interlocutorul i-a replicat „Nu știu. Se spune tot timpul la radio că toți politicienii ne mint, aceasta înseamnă că și tu ne minți”. Această relatare, un episod care se poate întâmpla în SUA sau oriunde în lume la ora actuală, arată foarte clar că media are partea ei de vină în generarea acestui sentiment de neîncredere. Generalizările nu ajută decât, eventual, la mărirea ratingului, dar aduc un prejudiciu major pentru democrație.

Teoreticienii politicii au refuzat mult timp să vadă în această neîncredere generalizată semnul unei îngrijorări referitoare la calitatea democrației. Ronald Inglehart și Pippa Norris au crezut mult timp că această atitudine este un semn al maturității alegătorilor care cer astăzi mai mult de la cei pe care îi aleg. Din acest motiv, s-a făcut distincția între legitimitatea conducătorilor și legitimitatea unui regim politic. Scăderea gradului de satisfacție față de clasa politică nu ar însemna scăderea gradului de încredere într-un regim politic democratic. Realitatea contrazice însă această teorie. Nivelul de încredere în partidele antisistem și antidemocratice a crescut. În Austria, aceste partide au câștigat mai mult cu 18% la alegerile din 2017; în Danemarca, cu 8,8% în 2015; în Letonia, cu 6% în 2014; în Olanda, cu 30% în 2017; în Suedia, cu 7,2% în 2014. Recordul s-a înregistrat la alegerile din martie 2018, din Italia, unde partidele antisistem au câștigat împreună 50,1%.

Freedom House a concluzionat în 2017 că, pentru al doisprezecelea an consecutiv, în mai multe țări democrația este în regres față de numărul țărilor în care a progresat. 89 țări au regresat în 2017 și doar 27 au devenit mai democratice, potrivit The Economist Intelligence Unit. Altfel spus, ne aflăm într-o perioadă ce poate fi numită „val de antidemocratizare” sau regres democratic.

 

Neîncrederea în democrație duce la creșterea încrederii în armată

La nivel global, potrivit unui studiu Pew Research Centre, 24% dintre cetățenii din 38 de țări cred că armata poate să rezolve problemele curente, iar 26% agreează ideea unui lider puternic. Totodată 78% sunt de acord cu ideea unor alegeri democratice pentru stabilirea celor care reprezintă voința populară. Aceasta înseamnă că liderii puternici au sprijinul popular, dar nu și un mandat explicit să transforme democrațiile existente în regimuri autoritare. Interesant este că sprijinul pentru o conducere militară a crescut cel mai mult în SUA, apoi în România, Suedia, Polonia, Marea Britanie. În afară de Suedia, în care dezbaterea pe marginea apartenenței la NATO pare a fi influențat opțiunea cetățenilor, în toate celelalte state populismul este o realitate (Polonia, Ungaria), o prezență implicită datorită alegerii lui Donald Trump și respectiv Brexit sau o amenințare foarte puternică (România). Neîncrederea în democrație are ca rezultat o încredere mai mare în armată. La fel de interesant este că țara cu cea mai mare scădere a nivelului de încredere în armată este Chile – mai mult ca sigur, din cauza efectelor negative ale dictaturii militare și a efectelor pozitive ale democrației, resimțite ca atare. La capitolul sprijin pentru un lider puternic, România este pe primul loc în lume în 2017 în ceea ce privește creșterea față de anul precedent.

Care este soluția pentru a reduce neîncrederea în democrație? Yascha Mounk consideră că cel mai eficient remediu este ca politicienii să creadă ei înșiși în virtuțile democrației. Nu le poți pretinde cetățenilor să aibă încredere în democrație dacă transmiți la rândul tău un mesaj de neîncredere. Atunci când cetățenii afirmă „toți politicieni mint” sau „toți politicienii sunt hoți”, cea mai indicată reacție pentru un politician este să spună că generalizările nu ajută, iar dacă există exemple concrete, acestea să fie denunțate în public. Un politician care afirmă la rândul lui că toți politicienii mint sau fură, în afară de el, cel care are o soluție magică la aceste probleme, erodează inevitabil încrederea în democrație.

Un alt remediu este ca mass-media să fie obiectivă, în afara jocului politic. O presă obiectivă este un avantaj pentru democrație. O presă care acționează pe baza partizanatului politic induce neîncrederea în democrație.

Un al treilea remediu este înțelegerea diferenței dintre competiție onestă și dorința de a anihila adversarul. O situație în care liderii unui partid au ca unic scop suspendarea sau acuzarea unui adversar politic pentru înaltă trădare, iar liderii altui partid, opus celui dintâi, folosesc constant plângerile penale, nu are cum să inducă un sentiment de încredere în democrație. I s-a reproșat la un moment dat regretatului senator McCain că nu a denunțat presupusa origine arabă a lui Barack Obama, iar McCain a declarat că este în dezacord politic cu Obama, dar aceasta nu înseamnă că este de acord cu atacurile fără temei la adresa lui. McCain a dispărut recent dintre noi și a fost onorat așa cum se cuvine, drept un promotor al valorilor democratice care și-a atras respectul nu numai al alegătorilor săi, ci și pe al adversarului său politic, Obama.

Un ultim remediu este apărarea independenței justiției. În Ungaria, Polonia, România sau în Filipine (atunci când președintele Rodrigo Duerte l-a demis pe președintele instanței supreme, care criticase introducerea legii marțiale), atacul liderilor care nu iubesc democrația a vizat în primul rând justiția. Opoziția cetățenilor atunci când apar reforme prin care se atentează la independența justiției este vitală pentru încrederea în democrație.

Remedii la actuala neîncredere în democrație există. Dacă ele vor fi aplicate constant, este posibil să existe și un răspuns pozitiv la întrebarea dacă actualul val de regres democratic va face loc unei mai mari legitimități a democrației. Precedentele valuri de democrație au creat prosperitate și au asigurat libertatea cetățenilor. Virtuțile democrației sunt neschimbate, trebuie doar expuse așa cum sunt.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe