Gambia – provocări ale democrației

Aurora Martin Publicat la: 29-10-2018

În pofida problemelor de securitate din multe țări africane, în perioada 2015-2016, s-au înregistrat câteva situații în care transferul puterii s-a realizat în mod pașnic: Nigeria, Ghana, Tanzania și Somalia. Contextul pare să fi încurajat cetățenii Gambiei în demersurile lor de a se mobiliza în înlăturarea pașnică a dictatorului Yahya Jammeh, care preluase puterea printr-o lovitură de stat, în 1994. Guvernul său a cenzurat mass-media și a restrâns cât a putut spațiul de acțiune a opoziției. Jurnaliștii care îndrăzneau să-l critice pe președinte erau închiși, fapt pentru care mulți dintre ei au ales calea exilului. Cât privește aceesul jurnaliștilor internaționali la realitățile interne, acestora li s-a permis rareori o intrare supravegheată în țară.

În felul acesta, e lesne de înțeles cum, prin manipularea și intimidarea alegătorilor, Jammeh a reușit să învingă opoziția în cele trei scrutinuri prezidențiale organizate în timpul celor 22 de ani de dictatură.

 

„Pentru domnul Jammeh, acesta este sfârșitul”

Treptat, abuzurile și practicile sale represive au generat nemulțumirea și furia mulțimii, reflectată în rezultatele alegerilor prezidențiale din decembrie 2016, când președintele în exercițiu, Yahya Jammeh, a pierdut puterea, obținând doar 36,6% din voturi. Noul președinte, un om de afaceri de 51 de ani, Adama Barrow (foto), a reușit să obțină 45,5% din totalul voturilor. Analiștii sunt de părere că grupările economice și politice regionale, în special Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest – ECOWAS – și Uniunea Africană, dar și unele organizații internaționale, în frunte cu ONU, au contribuit la înlăturarea lui Jammeh. Reprezentantul special al Secretarului General al ONU și șeful Oficiului Națiunilor Unite pentru Africa de Vest, Mohamed Ibn Chambas, a subliniat că „pentru domnul Jammeh, acesta este sfârșitul și, în nici un caz, nu poate continua să fie președinte”. Supozițiile sunt întărite și de faptul că Fatoumata Tambajang, consilieră a primului președinte al Gambiei, înainte de dictatură, care în timpul regimului a activat în structurile UN, s-a întors în 2015, devenind în 2016 președintele coaliției de partide care l-a promovat pe Adama Barrow și fiind numită, după alegeri, în funcția de vicepreședinte a Gambiei.

Yahya Jammeh, cel care se lăuda cândva că va conduce „pentru un miliard de ani, dacă Allah îi va porunci”, a dat de înțeles că a acceptat înfrângerea și, în convorbirea telefonică de felicitare a învingătorului, l-a asigurat pe Adama Barrow că „poporul Gambiei și-a spus cuvântul și nu am nici un motiv să contest voința puternicului Allah”. Tototdată, s-a oferit să dea recomandări pentru alegerea noului guvern și sprijin în perioada tranziției. Felul în care decurseseră evenimentele a determinat organismele regionale, Uniunea Africană și ECOWAS, să felicite atât poporul gambian, „pentru alegeri prezidențiale pașnice, libere, corecte și transparente”, cât și pe fostul dictator, pentru atitudinea elegantă.

 

Noul președinte al Gambiei a fost învestit la Ambasada Gambiei din Dakar

Însă entuziasmul a durat doar câteva zile, pentru că, pe 9 decembrie, fostul dictator a sesizat o serie de nereguli în desfășurarea alegerilor și a cerut anularea acestora. Arestările, încercările de intimidare, spaima i-a determinat pe unii cetățeni să fugă în țara vecină, în Senegal. Printre ei, și Adama Barrow, președintele ales. În această situație confuză și tensionată, Human Rights Watch l-a acuzat Jammeh de încălcări ale drepturilor omului și a încurajat comunitatea internațională să-l susțină pe Adama Barrow. Din teama că precaritatea scenei politice și a mediului de securitate ar putea denatura în acțiuni sângeroase, s-a organizat la Ambasada Gambiei din Dakar o ceremonie rapidă de învestire a noului președinte al Gambiei.

Jammeh nu a intenționat să renunțe atât de ușor la putere, dar presiunea internațională din partea ECOWAS l-a determinat să părăsească țara, pe 22 ianuarie 2017, și să se refugieze în Malabo, capitala Guineei Ecuatoriale. Nu a plecat cu mâna goală, a lăsat un gol de 11,4 milioane de dolari în visteria statului. Îngrijorătoare era și amenințarea fostului președinte Jammeh că va retrage Gambia de la Curtea Penală Internațională. Odată cu schimbarea puterii însă, țara a rămas în CPI și chiar a început procesul de investigare a acuzațiilor de încălcări grave ale drepturilor omului comise de Jammeh și regimul său.

Jammaeh a mai lăsat moștenire pierderea unui sprijin de câteva milioane de euro în urma tensionării relațiilor dintre Gambia și Uniunea Europeană (abia în 2018, Uniunea Europeană și-a deschis reprezentanța la Banjul) și, ca urmare a căutării de noi aliați și a negocierii unui plan de salvare financiară în Orientul Mijlociu, un demers prin care să intre în grațiile noilor protectori, schimbarea denumirii țării, în 2015, în Republica Islamică Gambia (modificată în Republica Gambia odată cu schimbarea puterii).

Toate aceste acțiuni s-au răsfrânt asupra nivelului de trai al cetățeanului de rând, Raportul Organizației Națiunilor Unite privind Indicele Dezvoltării Umane din 2016 (care analizează, în mod special progresul în educație, sănătate și mediu) plasând Gambia pe locul 172 din 186 de țări la acest capitol.

 

Pe drumul democrației. Sau nu?

În timpul discursului său inaugural, președintele Barrow le-a spus cetățenilor gambieni: „Aceasta este o zi de care fiecare gambian își va aduce aminte pentru tot restul vieții! Schimbarea violentă a fost înlăturată pentru totdeauna din viața politică a țării noastre. Toți gambienii sunt prin urmare câștigători (…) Aceasta este victoria Gambiei. Drapelul nostru național va flutura de-acum printre drapelele celor mai importante națiuni ale lumii. Acum avem puterea de a deveni arhitecții unei republici democrate, construită pe pilonii bunei guvernări, pe statul de drept și pe respectul pentru libertațile fundamentale”.

Adama Barrow s-a ridicat la putere pe un val de mesaje populiste: a promis să respecte drepturile omului, libertatea presei, drepturile societății civile, libertatea de exprimare și independența justiției. La o lună după învestire, a purtat un tricou pe care scria „Presă liberă pentru o Nouă Gambie!”, gest cu o dublă valoare simbolică, trimițând atât la intențiile sale de a susține libertatea cuvântului, cât și la situarea sa pe poziții opuse dictatorului care îngrădise libertatea de exprimare.

Va mai dura ceva timp însă pînă când gambienii să se poată bucura de o situație economică, socială și chiar politică care să se ridice la înălțimea unei democrații funcționale. Deja, la un an și jumătate de la preluarea puterii, se resimte o îngrădire treptată a drepturilor cetățenilor, se înregistrează arestări, urmăriri penale și chiar rănirea și uciderea unor demonstranți pașnici, ceea ce poziționează actualul regim mai degrabă pe o linie de continuitate cu vechiul regim. Nici o perioadă de tranziție nu este liniștită. Mandatul de trei ani al lui Adama Barrow a ajuns la jumătate. Mai are încă pe-atât pentru a conduce Gambia pe drumul democrației. Sau nu.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe