Criza democrației în Balcani

Ahmet Shala Publicat la: 29-10-2018

Când Churchill a fost întrebat cum ar interpreta democrația, a răspuns: „S-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernământ, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate din timp în timp”. Continuând astfel, „Când omul simplu, umil, comun, chiar omul obișnuit, care ține o nevastă și o familie, care se duce să lupte pentru țara sa când este în pericol, se duce la urne la vremea potrivită și marchează pe buletinul de vot candidatul pe care îl dorește ales în Parlament – acesta este fundamentul democrației”. Dar aceasta nu este tot. Churchill clarifică: „Este esențial pentru această fundație, ca acest bărbat sau această femeie să facă asta fără frică și fără vreo formă de intimidare sau victimizare. El își marchează buletinul de vot în secret deplin, apoi reprezentanții sunt aleși și împreună decid ce guvern, iar în timp de criză, ce formă de guvernământ vor să aibă țara lor. Dacă aceasta este democrația, o salut. O adopt. Voi lucra pentru ea”. Și adaugă că „Cel mai bun argument împotriva democrației este o conversație de cinci minute cu alegătorul standard”.

Și aici vine întrebarea: își petrec modelele „democratice” ale Balcanilor sau conducerile lor cele cinci minute sau vreun minut cu votanții lor și/sau cum își cheltuie timpul și energia lor?

 

Prea multe bucătării pentru masa mică și sărăcăcioasă a Balcanilor

Probabil că răspunsul este da, poate că ei își petrec mai mult de câteva momente cu votanții lor chiar înainte de alegeri, însă niciodată mai mult. Dar cu siguranță că după aceea își vor petrece restul vieții și al timpului cu oligarhii și clientelele, făcând brainstorming, planificând și implementând toate uneltele și mecanismele manipulative pentru a-și păstra și abuza puterea și a-și legitimiza pozițiile. Bazați pe instituțiile internaționale credibile de monitorizare, votanții din Balcani sunt supuși presiunii, constrângerii, fricii și/sau altor duzine de forme de manipulare înainte, în timpul și după procesul de votare și de-a lungul restului timpului de guvernare al guvernelor lor „alese”.

A doua întrebare urmează: au fost ei singuri în această harababură sau au creat-o prin colaborare cu altcineva? Și iată un gând: într-adevăr, de-a lungul istoriei, cumva, Balcanii și popoarele sale, într-un mod foarte irațional, au avut de-a face cu puterea și unele cu altele. Mai mult, se pare că nu au învățat niciodată suficient din propriile greșeli și tragedii. Dar ar trebui să dăm vina doar pe ele pentru un asemenea trecut tragic și pentru starea actuală (nondemocratică) sau ar trebui ca lumea democratică (membrii UE, SUA și câteva alte țări) să-și asume cel puțin o parte din vină și responsabilitate? Din nou, se crede că cel puțin o parte dintre cauzele crizelor democrației din Balcani poate fi pusă pe seama existenței și a prezenței în bucătăriile Balcanilor a prea multor bucătari sau, altfel spus, că sunt prea multe bucătării pentru o asemenea mică și sărăcăcioasă „masă de bucătărie” a Balcanilor.

Iată câteva argumente. Sub nasul celor din UE, SUA și a restului lumii democratice, mai mult, adesea cu cecurile și notele de plată semnate sub cunoașterea lor, iar uneori cu sprijinul lor, cu rețetele lor, liderilor nedemocratici și corupți, inclusiv criminalilor de război și structurilor și regimurilor nondemocratice, li s-a permis și au fost aduși la putere pentru a guverna țările balcanice. Aceste „binecuvântări” nondemocratice au fost justificate „de dragul stabilității”, distrugând umerii și coloana vertebrală a democrației.

Ca rezultat al unei asemenea toleranțe, Balcanii arată azi astfel: în cea mai mare parte nondemocratic, subdezvoltat, și departe de media UE, unde autocrații (dictatorii camuflați) au capturat instituțiile statului, dețin controlul media și aproape totul din sectorul public și privat, prin intermediul rețelelor și structurilor lor informale și corupte.

 

„Perfectul este inamicul binelui”

Aceste prefaceri nu s-au petrecut într-o zi sau într-un an, ci de-a lungul a trei decenii, când UE și SUA (pentru a nu da vina pe alții), accidental, intenționat sau ignorând naiv, au permis și/sau au tolerat asemenea degradare brutală a valorilor și principiilor democratice.

Azi, cea mai pare parte a țărilor balcanice suferă din pricina unor conduceri distructive și a instituțiilor cvasiparalizate, păstrând regiunea mult sub standardele democratice europene (conform Bertelsmann Transformation Index) sau la egalitate cu nivelurile unor democrații latino-americane, precum Paraguay și Brazilia. În conformitate cu raportul Freedom House, aceste țări s-au întors unde erau în 2004, când nici una dintre ele nu era considerată o democrație consolidată, iar cele mai multe erau calificate drept regimuri hibride sau democrații defecte.

Unele dintre aceste țări profită de creșterea actuală în popularitate și de influența globală a lui Putin, de un UE slab sau în slăbire și de conducerea americană nontradițională; ele își revelează în această dezvoltare vechile lor comportamente agresive, exprimate prin slogane, planuri și platforme populiste și naționaliste și împachetate cu miturile, teritoriile și icoanele fabricate de istorie, reîntorcându-se la ceea ce cunosc mai bine – să se ucidă reciproc pentru nici un motiv (rațional).

În acest context, dacă UE, SUA și lumea democratică vor continua cu aceleași (ori similare) modele comportamentale, viteze și metode, Balcanii vor scăpa curând controlului. Orice altă amânare sau deviere de la perspectivele UE în această parte a Europei va conduce la o notă de plată mai încărcată pentru toți, în mod sigur pentru UE și SUA, dar partea cea mai împovărătoare va fi pentru popoarele balcanice însele, care au suferit atât de mult de-a lungul istoriei, cu certitudine nu doar din pricina lor înșile.  

Cum spune un proverb englez „Perfectul este inamicul binelui”; UE și SUA ar trebui urgent, în mod intențional și conștient, dar strategic și tactic să „devieze” temporar de la procedurile și procesele birocratice „perfecte” (așa cum au făcut inteligent în trecut) și să integreze Balcanii integral în NATO și UE, până nu este prea târziu. Comportamentul Business as usual al acestor democrații consolidate (SUA și UE) este o participare conștientă la procesele tragice colective de autodistragere.

Încă trăiesc cu speranța că aceste democrații, în ciuda luptelor lor interne, a diviziunilor și turbulențelor globale, sunt parteneri și prieteni de încredere și devotați ai Balcanilor și își vor duce la bun sfârșit treaba și vor transforma regiunea în democrații sustenabile și societăți prospere.

 

Traducere de Dan Pavel.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe