„Sunt cel care a intrat în sângele morților”

Cornelius Drăgan Publicat la: 29-10-2018

(intro)

nu-mi mai plâng părinții
au devenit muți

câinele îmi mușcă pulpa
sângerez
 și sângele nu are gust

de peste drum
se aude cântec de jale

 

***

corp greu

durerea se strivește in mine

 

caut șansa să redevin om

paralizia ochiului  de lungă durată 

 

reușesc să mă spăl 

milă mi-e de tine Pilat

 

aflu adevărul în morțile apropiate

despic timpul comun devin veșnic

 

nimic nu se pierde

aidoma fluturelui japonez prins

în clasor cu acul metalic

 

***

suferi când pietrele se sparg 

în liniștea nopții

hrănești pasărea din interior

ești om bun în sinea ta –

 

măreția muntelui e dată de

spațialitate

 

iubito

doar eu sunt Dumnezeul tău

doar eu cadavrul ce-l vei îngropa 

la moarte

 

***(Cineva urlă)

perimetrul devine strâns

 

dacă arunci o vorbă

timpanele se sparg cu sânge

zidul e de fapt un perete

cu miros fetid

 

când te târăști faci progrese

 

rădăcini să te ții de ele

cât poți cuprinde cu mâna

diformă

 

ratezi intrarea în locul sfânt

zidul se mișcă. ochiul îl 

îndoaie

 

saliva se scurge prin cerul gurii

și atâta frumusețe pierdută

 

***

mama a zis să tragem perdelele 

să fie lumina să ne fie bine

și s-au adunat mulți prieteni

și le-au tras 

unii mai mult alții mai puțin

iar după moartea ei

am rămas singur

admirând perdeaua roșie 

din pânză veritabilă de in

 

***

din gaura șarpelui 

iese fumul alb al sufletelor

 

pielița nu e decât o mască

 

diafragme dilatate chipurile 

femeilor pierdute

 

plămânii schizoizi 

ard țigara în noapte

 

bărbatul –

un om

ce caută apă

 

***

sunt rupt și neatins

Mălina cuprinde rana o sărută

 

pe drum luminile se aprind

ritmic și alert

 

cei ce intram în noapte –

doar Dumnezeu are grijă de noi

 

***

iar eu fiind singur am întrebat

de ce nu am mamă

iar ei fiind oameni

m-au îmbrățișat

 

dar asta era demult astăzi

nici pietre nu mai sunt

 

ultimele făpturi au gust

de migdală

 

***

oamenii ca niște firmituri

am deschis cartea si am citit un rând

apoi mi-am dat seama

timpul va fi înfrânt

sunt cel care a intrat

în sângele morților

 

***

acești oameni frumoși

care se opresc în Secu

ce curg pe străzile îmbătrânite

mișcarea lor se duce-n aval

 

Doamne acești oameni frumoși

se vor face țărână

 

inimile lor

pune-le deoparte

 

***

pușca veche fiule bun 

acesta e un film mut

 

părintele de lângă tine te respectă

 

când mănânci cu lingura

metalică nu fă sunet

 

condiția omului e provizorie

obligațiile au + și –

 

doar în ochii animalului

din câmpul imens și verde

se vede misterul

 

Foto: Pascal Marie-Jeanne Nicole

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe