Corneliu Zelea Codreanu – în revenire după 80 de ani?

Petru Clej Publicat la: 16-11-2018

Pe 30 noiembrie s-au comemorat 80 de ani de la asasinarea prin execuție extrajudiciară, la ordinul Regelui Carol al II-lea, în pădurea de la Tâncăbești, a liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Astăzi sunt relativ puțini cei care se identifică deschis cu ideologia legionară, dar atracția exercitată de această organizație extremistă, calificată de istorici, mai ales de cei străini, drept fascistă, nu a dispărut, iar Căpitanul, cum era numit de adepții săi, rămâne o figură misterioasă și fascinantă pentru unii, mai ales din cauza puținelor mărturii neechivoce care au rămas despre Corneliu Zelea Codreanu.

De aceea, cartea istoricului Oliver Jens Schmitt Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului” (Editura Humanitas, 2017) se constituie într-un punct de referință important într-un peisaj inundat de abordări cvasirevizioniste ale perioadei interbelice și într-o perioadă de revenire a naționalismului, chiar dacă în forme schimbate față de perioada în care Mișcarea Legionară ajunsese la apogeu. Nu este întâmplător de fapt că autorul acestei prime biografii a lui Codreanu scrise după toate regulile științifice este străin, și nu român. De altfel, chiar și titlul cărții din germană Aufstieg und Fall des rumanischen Faschistenfuhrers (Editura Paul Zsolnay, Viena, 2016) omite în traducerea română termenul „fascist”, care este adesea ocultat în România, poate și din cauza folosirii sale cu un caracter pronunțat ideologic în perioada regimului comunist.

Familie naționalistă

Schmitt, originar din Elveția, dar care actualmente trăiește în Austria, a petrecut aproape un deceniu în arhivele din România, încercând să reconstituiască biografia acestui personaj charismatic și contradictoriu, izbindu-se de raritatea documentelor scrise, ceea ce nu este deloc de mirare, dat fiind caracterul pronunțat conspirativ al Mișcării Legionare. În fapt, cartea este mai mult decât o biografie a lui Codreanu, ea se constituie într-o istorie a Mișcării Legionare și de fapt prezintă un tablou al întregii societăți românești în perioada interbelică, perioadă despre care s-a vorbit atât de mult după căderea regimului comunist, dar care este adeseori percepută deformat în funcție de înclinațiile politice sau ideologice.

Codreanu, născut la Huși în 1899, se trăgea dintr-o familie naționalistă, iar tatăl său, Ion Zelea Codreanu, de origine bucovinean, ofițer în armata română în Primul Război Mondial, a avut o influență decisivă asupra întâiului său născut și a continuat să joace un rol de frunte în politica naționalistă, inclusiv în Mișcarea Legionară. Tânărul Codreanu a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, unde a excelat la discipline ca religia și gimnastica/exercițiu fizic, ceea ce prevestea într-o oarecare măsură liniile de forță ale Mișcării Legionare de mai târziu.

Căci, așa cum scrie Schmitt, Codreanu n-a fost niciodată un mare gânditor, ci mai degrabă un mistic și un contemplativ, care nu punea mare preț pe vorbe – era un orator mediocru –, ci mai ales pe acțiune. Charisma sa indubitabilă nu se baza pe discursuri însuflețitoare – Codreanu își impunea lungi perioade de tăcere –, ci pe înfățișarea sa, adesea îmbrăcat în costum național sau călare, distribuită prin fotografii mai ales la masele de țărani, ceea ce pentru acele vremuri era o tehnică revoluționară de propagandă.

Devenit student la Iași în 1919, Codreanu l-a avut profesor și mentor pe nașul său A.C. Cuza, care, împreună cu medicul Nicolae Paulescu, a pus practic bazele antisemitismului teoretic românesc, curent care avea să fie unul dintre pilonii ideologici ai Mișcării Legionare. Iașul postbelic era dominat de frica de comunism, devenit o realitate prin victoria Revoluției bolșevice din Rusia, iar evreii, care constituiau la acea vreme circa jumătate din populația orașului, au devenit un țap ispășitor pentru opinia publică din ce în ce mai înclinată spre naționalism într-un stat proaspăt lărgit și în care minoritățile depășeau un sfert din populație.

Asasin și politician

Codreanu și-a continuat formarea ca politician prin stagii de studii în Germania și Franța, unde a intrat în contact cu mișcările fasciste în plin avânt din aceste țări, stagii separate de episodul încarcerării la Văcărești pentru complot împotriva statului și cel al asasinării, în 1924, a prefectului de Iași Constantin Manciu, faptă pentru care Codreanu a fost achitat. Procesul de radicalizare a tânărului Codreanu a culminat în 1927 cu separarea definitivă de mentorul său, A.C. Cuza, privit ca un politician tradițional, și nu ca un om de acțiune. Tot în 1927 a fost înființată Legiunea Arhanghelului Mihail, premergătoare a Gărzii de Fier din 1930, și apoi a Partidului „Totul pentru Țară”, care toate intră sub umbrela Mișcării Legionare al cărei lider incontestabil a fost.

Anii ’30 au constituit începutul implicării Mișcării Legionare în politica legitimă – Codreanu fost ales deputat, fără însă a lăsa vreo impresie deosebită –, în paralel cu acte teroriste ca asasinarea premierului I.G. Duca în 1933, care au dus la interzicerea Mișcării și la evoluția lui Codreanu din lider autoritar într-un personaj ros de dubii cu privire la violență și din ce în ce mai atras de ortodoxism ca linie politică. Sunt anii în care Mișcarea Legionară devine tot mai populară în rândul maselor, mai ales printre muncitori, și care la alegerile din 20 decembrie 1937 câștigă 15,58% din voturi, deși procentul real a fost mai mare. Schmitt l-a citat pe politicianul Constantin Argetoianu, care, după cel de-al Doilea Război Mondial estima la 22% acest procent. Codreanu pierduse deja controlul unei mișcări devenită de masă.

Dictatura regală instaurată la scurt timp după acel scrutin a însemnat și începutul sfârșitului pentru Codreanu. Anul 1938 a însemnat judecarea și condamnarea sa la un termen lung de închisoare, iar la sfârșitul lui noiembrie, asasinarea sa și a altor căpetenii legionare sub pretextul fugii de sub escortă.

Moștenire ideologică

Într-o încercare de interpretare istorică, Schmitt ajunge la câteva concluzii interesante despre Codreanu, pe care-l califică drept un lider fascist în stare pură. Schmitt evidențiază complexitatea personalității lui Codreanu: „Corneliu Zelea Codreanu, cu mistica sa și entuziasmul său pentru Evul Mediu, cu viziunea sa romantică asupra naturii și stilul său de viață monastic, prezintă numeroase trăsături premoderne, care amintesc de intelectualii români ai națiunii din perioada premergătoare lui 1914. În același timp, ca lider politic, el era totuși un om modern, fiu al epocii sale, nu se putea sustrage evoluțiilor fundamentale ale societății, iar apoi pentru că încerca să le modeleze în mod activ. Se vedea pe sine împreună cu Hitler și Mussolini ca parte a unei triade fasciste internaționale”, scrie istoricul austriac.

Legionarii au fost persecutați de Ion Antonescu după o scurtă colaborare la guvernare în anii 1940-1941, persecuție continuată și intensificată de comuniști după 1945. Schmitt face o interesantă trecere în revistă a soartei membrilor familiei Codreanu până în zilele noastre. Deși supravegheați îndeaproape de Securitate, aceștia nu s-au dezis niciodată de convingerile legionare. Unii dintre membrii familiei Codreanu au privit în mod favorabil, potrivit unor rapoarte ale Securității, virajul spre național-comunism al lui Nicolae Ceaușescu în anii ’60, crearea Omului Nou fiind un țel comun al legionarilor și comuniștilor. De altfel, istoricii de formație național-comunistă au fost cei are după 1990 au prezentat primii o imagine mai favorabilă a lui Codreanu și a Mișcării Legionare.

Astăzi, mișcările și partidele de orientare legionară sunt în mod explicit interzise prin Legea 217/2015, care a precizat interdicțiile stipulate încă din 2002 prin Ordonanța de Urgență 31. Această lege însă nu se prea aplică; există un partid numit „Noua Dreaptă” care nu-și ascunde simpatia față de legionarism și chiar Mișcarea Legionară, cu membri care apar îmbrăcați în cămăși verzi și făcând salutul legionar. Pe Internet se pot găsi foarte ușor site-uri care fac propagandă legionară și care îl glorifică pe Codreanu și alte foste căpetenii ale Mișcării Legionare.

E greu de spus cât de numeroși sunt azi neolegionarii, cert este că temele lor, actualizate, capătă o atractivitate sporită, mai ales în rândul tinerilor, pe fondul unei crize a valorilor, dar și a unei cunoașteri superficiale a istoriei, pe care Internetul o diseminează adeseori viral în formele ei cele mai distorsionate. De aceea, cartea lui Schmitt este bine-venită în peisajul publicistic românesc, prea adesea inundat de noul național-ortodoxism care face parțial fuziunea între legionarism și național-comunism, aducându-i alături pe Corneliu Zelea Codreanu și Nicolae Ceaușescu.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe