Lista lui Oettinger

Antonio Momoc Publicat la: 16-11-2018

Comisarul european pentru Buget, Günther Oettinger, a declarat recent că „unele țări din Europa, printre care România, Polonia, Ungaria vor să slăbească sau să distrugă proiectul Uniunii Europene”. Oficialul european a adăugat că „UE este în pericol din cauza autocraților care provoacă războaie comerciale și comit agresiuni”, menționându-i pe președintele Rusiei, Vladimir Putin, și pe președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan. Oettinger nu a nuanțat dacă atunci când a invocat România a pus țara noastră pe lista statelor care cu bună știință vor să distrugă proiectul UE sau dacă nu cumva guvernul român se află pe această traiectorie fără să conștientizeze ce face.

Fapt este că revenită în țară de la Strasbourg, acolo unde a cerut răspicat Comisiei Europene să explice de ce în rapoartele MCV (Mecanismului de Cooperare și Verificare) nu s-a scris despre protocoale SRI-DNA pretinzând că „milioane de români” s-au aflat după ’89 sub monitorizarea serviciilor secrete, Viorica Vasilica Dăncilă a fost aplaudată la scenă deschisă în guvernul României. Chemată să dea socoteală în Parlamentul European pentru modificarea legilor de funcționare a justiției, Dăncilă a afirmat cu seninătate în fața comisarilor europeni că guvernul pe care îl conduce „este iubit de români” și se bucură de „o largă susținere populară”.

Desigur, declarațiile de „independență” ale prim-ministrului României pe tema statului de drept și a independenței justiției s-au bucurat în cadrul dezbaterilor de susținerea largă a euroscepticilor, radicalilor și naționaliștilor din Parlamentul European. Aceștia din urmă au cerut să fie eliminat „dublul standard” și astfel corupția să fie monitorizată în toate statele membre, dar s-au prefăcut că nu aud mențiunea CE că MCV a fost impus din momentul aderării României și Bulgariei ca o condiție de siguranță că aceste state nu se vor întoarce de unde au plecat în privința controlului politic asupra justiției.  

 

România, pe lista neagră

Pusă pe lista neagră alături de Ungaria sau Polonia ca regimuri iliberale, România își flutură totuși declarativ la Bruxelles apartenența la valorile europene și fidelitatea față de UE. În țară însă, discursul e diferit: demiterea șefei DNA și urmează (probabil) înlăturarea procurorului general, reprimarea violentă a protestului diasporei din 10 august, apelul la un limbaj violent antioccidental (partenerii externi ai României au fost descriși de social-democratul Liviu Pop pe contul său de Facebook sub forma unor gândaci care invadează țara pentru resursele ei, iar președintele PSD, Liviu Dragnea, a afirmat că NATO si UE au finanțat „statul paralel”) toate sunt simptome ale unui început de regim iliberal. Autohtonismul și antieuropenismul comunicatorilor PSD-ALDE (imitat uneori de voci din PMP sau PNL) nu au rămas fără urmări în opinia publică: mereu printre cei mai proeuropeni cetățeni UE, românii au alunecat în categoria euroscepticilor, potrivit celui mai recent Eurobarometru.

Dacă toate aceste mutații în arhitectura regimului sunt cauzate de interese personale și de grup sau poate de oportunism sau populism, are o importanță secundară. La fel ca „democrația originală”, și iliberalismul nostru e original. Evident, nu substanța ideologică, cum nici valorile social-democrației moderne nu îi ghidează pe liderii partidului de la putere. Accentele radicale, conservatoare ale reprezentanților PSD care ies în spațiul mediatic au demascat de mult decuplarea acestui partid de la valorile pe care le afișează pe etichetă. Cel mai recent episod: poziționarea schizofrenică a PSD în legătură cu referendumul pentru definirea familiei –  la Bruxelles, împotrivă; în țară, în favoarea modificării Constituției. În UE, progresiști; în țară, conservatori.

România din lista lui Oettinger este țara lui Dragnea, în care instituții întregi sunt la comanda unui fost lider de județ care pare a se folosi de puterea sa de președinte de partid de mase pentru a-și rezolva problemele complicate pe care le are în justiție. Condamnat într-un dosar (cu suspendare) și acuzat în alte două dosare penale (în dosarul angajărilor fictive are deja o condamnare cu executare la trei ani și jumătate, decizia nefiind definitivă), Dragnea conduce cu mână de fier instituțiile dominate de fidelii din partidul său. PSD este sub controlul său absolut, Parlamentul e sub comanda majorității PSD-ALDE, premierul nu iese din cuvântul șefului și citește întotdeauna ce pare că i-au scris alții pe o foaie. Imediat după referendum, președintele Camerei Deputaților i-a delegat pentru o zi atribuțiile lui Florin Iordache (celebrul autor al OUG 13) pentru a trimite, în calitate de președinte temporar al Camerei inferioare, sesizarea la CCR pe tema conflictului între Parlament și Parchetul General pe tema protocoalelor din justiție. Simplu spus, lichidarea de protocoalele din justiție ar elimina o serie de probe din dosarele lui Dragnea.

 

State care amenință din interior proiectul Uniunii Europene

Justiția (abuzivă în discursul PSD pe filiera binomului SRI-DNA) și presa liberă sunt în vizorul fostului secretar de partid. Bulgaria sau Ungaria, în interiorul UE, sunt state unde jurnaliștii se confruntă cu amenințări când devin incomozi sau sunt asasinați când investighează cazuri de corupție. Deși unele instituțiile de presă din România, mai ales televiziunile de știri, se află sub influența patronilor care mai sunt și oameni politici, libertatea presei aici nu poate fi negată. Dar Liviu Dragnea a anunțat că cere Guvernului Dăncilă un proiect de lege pentru „transparentizarea finanțărilor și modul de cheltuire a banilor” al publicațiilor online, o nouă intimidare la adresa presei alternative care critică partidul de guvernământ sau publică investigații despre afacerile liderilor PSD.

Cu un președinte mai mereu absent, cu o opoziție parlamentară bleagă, cu mișcarea #rezist amorțită, protestatarii care de aproape doi ani ies în Piața Victoriei împotriva amnistiei și grațierii corupților par demobilizați. Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că orice persoană prezentă la un miting în fața unei clădiri publice și care nu a anunțat în prealabil prezența la protest poate fi sancționată. Liderii PSD au salutat decizia ca pe o interdicție la proteste în fața guvernului. Unii jurnaliști au descris-o însă ca pe o invitație la notificare din partea protestatarilor în legătură cu prezența lor la manifestații. În timp ce justiția este sub asalt, iar presa, intimidată, strada rămâne spațiul de exprimare liberă a criticii și protestelor (organizate inițial în social media) la adresa unui regim din ce în ce mai personal. Un regim care se află pe lista unui comisar european care enumeră statele care amenință din interior proiectul Uniunii Europene.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe