Gloria și eșecul unui partid extremist: Partidul România Mare

Cristina Matiuța Publicat la: 16-11-2018

Format în vara anului 1991 în jurul revistei cu același nume și la inițiativa redactorilor ei, Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu, Partidul România Mare (PRM) a reușit să pătrundă în patru parlamente postcomuniste, candidând de fiecare dată pe liste proprii. Cunoaște succesul electoral, chiar dacă unul modest (sub 4% din voturi), încă de la primele alegeri legislative la care participă, în septembrie 1992, devenind una din cele opt formațiuni politice parlamentare (celelalte fiind, în ordine descrescătoare, FDSN, CDR, FSN, PUNR, UDMR, PSM și PDAR). Cele 22 de mandate parlamentare obținute (16 de deputat și șase de senator) îl fac util pentru asigurarea majorității parlamentare și a stabilității guvernamentale (în condițiile în care FDSN câștigase doar 28% din sufragii). PRM susține cabinetul Văcăroiu și este cooptat pentru o perioadă scurtă la guvernare, primind mai multe posturi în structurile Executivului. Partidul își menține reprezentarea parlamentară și la scrutinul din 1996, când adună 4,5% din voturi (19 mandate de deputat și opt de senator), iar candidatul său la alegerile prezidențiale, Corneliu Vadim Tudor – 4,72%.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe