Marea Catedrală: un proiect cu orizonturi schimbătoare

Victor Rizescu Publicat la: 16-11-2018

Vreme îndelungată, dezideratul nerealizat al politicii postnaționaliste s-a revendicat cu stăruință de la împlinirile incontestabile ale secularizării. Promisiunea statului liberal-democrat capabil să profeseze – cu o doză de aproximare suficient de redusă încât să poată fi trecută cu vederea – o atitudine de neutralitate față de apartenențele etnonaționale ale celor aflați sub guvernarea sa le-a părut multora ca eminamente realistă, prin raportare la realitățile foarte apropiate de modelul teoretic ale așezămintelor inițiate în Occident după fărâmițarea creștinătății catolice și menite să abordeze afilierile religioase ca pe o chestiune de viață privată. Spuneam cu câteva luni în urmă că sărbătorirea Centenarului survine într-un orizont mondial al reflecției despre subiect marcat de revalorizarea ideii de autodeterminare națională în limbajul multiculturalismului (cu ajustările corespunzătoare corelațiilor inedite ale venerabilului crez). Se impune să reflectăm însă și în legătură cu conexiunile din același orizont ale acțiunii preconizate a-și pune amprenta cea mai vizibilă și durabilă asupra evenimentului: cea de inaugurare a Marii Catedrale ridicate întru mântuirea poporului majoritar ortodox (indiferent ce formă va căpăta, în funcție de stadiul lucrărilor de construcție).

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe