Bine ai venit în România!

Daniel Ungureanu Publicat la: 16-11-2018

Odată cu primele cadre, filmul Hawaii promite a fi un regal. Evenimentele se petrec în Bucureștiul anilor ’80, în perioada în care regimul introduce sistemul de raționalizare. Din noapte, atunci când doar cei însărcinați cu supravegherea vecinilor mai stau treji, apare o mașină din care Andrei (D. Bucur) va scoate un corp acoperit cu un sac de plastic, bine legat la mijloc și la capete. Purtat pe spate, pe scările în penumbră ale unui bloc de locatari, pachetul va ajunge în casa familiei Florescu. Aflăm că sacul de plastic ascunde corpul unui animal (al unui porc) pe care acesta îl va împărți, pe rând, unor vecini mai apropiați în schimbul unor „cadouri” (unt, țigări, cafea etc.). Personajele par să viseze sau să adere la diferite vise ca unic mod de evadare din realitate. Totul pare un basm, chiar și povestea părinților. Vasile Florescu (C. Cojocaru) a încercat cu ani urmă să fugă din țară împreună cu cei doi frați ai săi, cu un balon cu aer cald. Operațiunea a eșuat, un frate s-a înecat, altul a dispărut, iar Vasile a rămas în urmă, încă aici, pentru a spune povestea copiilor și nepoților săi. Andrei pare să se descurce în aceste condiții, forțat fiind de context să-și riște deseori pielea pentru o viață mai bună. Sora acestuia (Rodica Lazar) împreună cu soțul ei (Gigi Ifrim) nu vor să deranjeze pe nimeni și nici să-și pună în pericol familia. Olguța, fata familiei, vrea un tort de banane cu ciocolată, iar Vasile speră să-și mai vadă o dată fratele înainte să moară.

Apariția unei moșteniri din partea fratelui dispărut deranjează aparenta ordine stabilită de Andrei, dă speranță personajelor și apare ideea unui tărâm al făgăduinței. Statul Hawaii, apa, insulele, căldura, libertatea sunt puse într-o relație antagonică cu România comunistă. Ciudat, este chiar momentul când personajele par să devină plate, lipsite de viață. Moștenirea este o fermă în statul Hawaii, iar așa cum în România comunistă nu exista noțiunea de proprietate privată, aceasta, dacă nu va fi revendicată de la ambasada altei țări, va intra în posesia statului român. Deși tatăl și sora lui Andrei renunță la ideea că s-ar putea bucura vreodată de o astfel de moștenire, Andrei refuză acest compromis, aplicând pentru obținerea unui pașaport și a unei vize pentru Iugoslavia. La pașapoarte o va întâlni pe Ioana (Cristina Flutur). Apare un triunghi amoros Andrei, Ioana și Scarlat (A. Vasluianu), șeful Ioanei. Camera se mută în culise. Dacă până acum aceasta se focaliza asupra familiei Florescu, de aici încolo, prin intermediul triunghiului amoros deschis de Ioana, vom afla ce se întâmplă în spatele ușilor închise ale Securității. Tot așa, evenimentele importante, în ceea ce privește deciziile pe care personajele le vor lua, sunt aduse ca mărturie. Ecranul devine un ring în care va avea loc o luptă pentru putere. Olguța nu va primi tortul de banane cu ciocolată, Ioana va fi violată (o scenă în plus, fără alte elemente de sprijin decât ea însăși), iar lui Andrei îi va fi refuzată cererea pentru pașaport. Ioana ia decizia de a fugi cu Andrei, iar planul este simplu – pașapoarte false, două bilete de tren și multă speranță. Surprinzător este că Ioana, deși ofițer al Securității, nu prevede anumite obstacole. Aceștia vor fi prinși fără prea multă dramă sau acțiune. Andrei va fi torturat, iar Vasile va fi pus să semneze actele de predare a moștenirii pentru ca fiul său să fie eliberat. Așa cum orice relație se reduce la apropierea fizică, atunci când Andrei o va revedea pe Ioana, o va întreba dacă s-a culcat cu Scarlat, de parcă acest lucru ar fi cu mult mai important decât trădarea suferită, decât oamenii cărora aceasta le-a făcut rău în timpul anilor în care a servit Securității. Un dialog, care-mi amintește de Câini, între Andrei și tatăl acestuia, va fi concluzionat cu „Ei sunt statul, ei pot să facă orice vor ei”. Apare ideea unui Frate Mai Mare, iar personajele vor declara pe rând că simt că se sufocă.

Se practică, mai nou, diferite combinații, ca la Hollywood, între diverși actori și regizori fie pentru a crește interesul publicului, fie pentru a facilita procesul de producție. Unele sunt de succes, altele, mai puțin. În acest film, apărut sub semnătura regizorul spaniol Jesus del Cerro, i-am întâlnit pe Dragoș Bucur și pe Andi Vasluianu, actori cu un istoric cinematografic comun (Furia, Hârtia va fi albastră, Două Lozuri) și împreună cu Constantin Cojocaru (cu Dragoș Bucur în Câini și cu Andi Vasluianu în Breaking News). Cu personaje îndrăgite de public și cu un format american (Disney chiar), care urmărește sau tinde mai mereu spre un final fericit, Hawaii este o poveste ușor de digerat atât pentru publicul intern, cât și pentru cel extern.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe