Două viziuni antagonice asupra ordinii mondiale

Redacția Publicat la: 17-12-2018

Concluziile anchetei CIA privind asasinarea lui Jamal Khashoggi indică în mod clar implicarea prințului moștenitor, Mohamad bin Salman. U.S. Treasury Department a anunțat sancțiuni împotriva saudiților implicați în incidentul de la Istanbul. Justice Department a pornit procedurile pentru aducerea în judecată a lui Julian Assange, fondatorul Wikileaks. Acesta a dat publicității mesajele de pe e-mail care o defavorizau pe Hillary Clinton. Măsura ar putea fi în folosul comisiei speciale care investighează legăturile Trump-Rusia. Aceste exemple demonstrează că funcționalitatea instituțiilor principalei supraputeri a lumii este neștirbită. În ciuda relațiilor de prietenie dintre președintele american și Casa regală saudită, verdictul serviciului secret cu responsabilități externe demonstrează limitele puterii celui mai puternic om din lume.

În a doua decadă a lunii noiembrie s-au desfășurat întâlnirile unor importante organizații internaționale: la Singapore a avut loc summitul ASEAN (Association of Southeast Asian Nations); în Papua Noua Guinee a avut loc summitul APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation), unde au fost invitați liderii națiunilor membre în Pacific Islands Forum.

 

Noul Război Rece

Pentru prima dată în treizeci de ani, la sfârșitul celei de-a doua reuniuni nu s-a dat publicității nici o declarație comună. În ciuda faptului că președintele american a lipsit ostentativ de la ambele reuniuni, s-au manifestat tensiuni evidente între președintele Chinei, Xi Jinping, și vicepreședintele SUA, Mike Pence. În anii anteriori, liderii americani și chinezi insistau că principalele două puteri economice ale lumii sunt în armonie pentru realizarea coprosperității în zonele Asia de Sud-Est și Asia-Pacific, ba chiar la nivel global. Acum nu a mai fost cazul.

De când Trump a ordonat ridicarea masivă a tarifelor la exporturile din China (și din alte state), iar Beijingul a răspuns pe măsură, relațiile s-au deteriorat. Unii s-au grăbit să anunțe „Noul Război Rece” dintre Statele Unite ale Americii și China, dar deocamdată este doar un război comercial. Încă mai pot fi realizate acorduri, iar președinții celor două state și-au anunțat disponibilitatea de a negocia. Ceea ce nu a putut nimeni să ascundă au fost marile dezacorduri.

În ultima vreme, SUA are dezacorduri tot mai mari cu Rusia, Arabia Saudită, China, cu statele pe care le acuză că sponsorizează terorismul internațional (Iran, Siria, Sudan, Coreea de Nord, mai nou Venezuela). Dezacordurile sunt legate de nerespectarea drepturilor universale ale omului și libertăților individuale, a comerțului liber și piețelor deschise, a libertății de navigație, a principiilor bunei guvernări și controlului armamentului. Este vorba de principiile wilsonianismului (de la sfârșitul Primului Război Mondial) și de cele instaurate la finalului celui de-Al Doilea Război Mondial, pe care America le promovează (în ciuda venirii la putere a lui Trump).

Deși noul președinte critică tocmai o parte dintre principiile enumerate (și altele), ca și pe predecesorii săi, America și aliații săi funcționează pe plan internațional tocmai pe baza acestor principii. Vicepreședintele Mike Pence nu s-a sfiit să accentueze în Papua Noua Guinee angajamentul principial al SUA în regiune și că în Asia-Pacific nu este loc pentru cei care promovează imperialismul și agresiunea. Toată lumea a înțeles aluzia la China. De aceea nici nu s-a mai semnat declarația finală.

 

Soluțiile impun respectarea regulilor

Sublinierea angajamentul SUA pentru sprijinirea ASEAN, APEC și a Pacific Islands Forum demonstrează continuitatea dintre administrațiile americane ale ultimelor decenii. În ciuda faptului că Trump a retras America din Trans-Pacific Partnership, respectiva organizație a continuat în forma CPTPP (Comprehensive and Progressive Agreement for Trans-Pacific Partnership), fără SUA. Partenerii strategici ai Americii din zonă (Japonia, Australia și Noua Zeelandă) și-au mărit substanțial programele de investiții economice, militare, de infrastructură, iar SUA a trebuit să țină pasul cu sume și mai consistente. Se recunoaște implicit eroarea de a fi scos America din organizația concepută tocmai pentru a împiedica China să devină hegemonul regional, iar ulterior, o putere cu pretenții globale.

China, au atras atenția analiștii strategici, a pierdut Noul Război Rece încă dinainte de a-l începe. Investițiile masive și creditele avantajoase enorme acordate au devalizat bugetul național fără a aduce mari beneficii (Cambodgia, Camerun, Coasta de Fildeș, Etiopia, Zimbabwe, Angola, Laos, Pakistan, Rusia, Turkmenistan, Venezuela au primit sume astronomice). Creșterea cheltuielilor înarmării din aceeași perioadă nu a dus nici pe departe la recuperarea handicapului față de principala superputere militară a lumii.

Antagonismul dintre SUA (& aliații săi strategici) și state precum China, Rusia, plus statele lor clientelare, are o lungă istorie. Războiul economic și abuzurile Arabiei Saudite au agravat situația internațională. Soluțiile sunt legate de necesitatea schimbării comportamentului celor care în anii din urmă au încălcat regulile. Altminteri, se va ajunge acolo unde fiecare și toată lumea are câte ceva de pierdut. 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe