Familia Tarangul și homo bucovinensis

Radu Găină Publicat la: 17-12-2018

Condiții istorice specifice au făcut ca Bucovina, teritoriu al vechii Moldove medievale, să fie răpită de austrieci la sfârșitul Războiului ruso-turc din 1768-1774. Curtea de la Viena participase în 1772 la prima împărțire a Poloniei și s-a folosit în acest nou rapt teritorial de hărți false cu referire la un coridor de trecere între Transilvania și Galiția, de intimidare politică, de amenințare cu forța armată și de coruperea unor înalți demnitari otomani, precum marele dragoman Costache Moruzi și Tahir aga, Pașa de Hotin. Era o epocă în care, după expresia lui Nicolae Iorga, țări și popoare se vindeau la masă în această parte de lume. Prin Convenția de la Palamutka din 1786, Casa de Habsburg a mai răpit Moldovei încă 46 de sate.

Stăpânirea austriacă asupra Bucovinei a determinat prefaceri economice, sociale, politice și culturale cu nuanțe aparte. La nivel mintal, s-a creat homo bucovinensis, un prototip uman cu un anume mod de a fi și cu o raportare diferențiată la realul istoriei. Homo bucovinensis vorbea cel puțin două limbi străine și o rupea în cel puțin alte două, dacă nu mai multe. Marele Ducat al Bucovinei, „Elveția Orientului’’, devenise în preajma Primului Război Mondial un veritabil mozaic etnic, cu 12 naționalități și 10 confesiuni. În toamna anului 1896, împăratul Franz Iosef a efectuat o vizită în regatul României, îndeplinindu-se o mai veche dorință a regelui Carol I. Se spera într-o îmbunătățire a situației politice a românilor din teritoriile austro-ungare. De altfel, în timpul lungii sale domnii, bătrânul monarh și-a câștigat adeziunea elitei politice românești din Bucovina prin înnobilările unor familii ca Hurmuzachi, Flondor, Onciul sau Tarangul.

Familii cu genealogii medievale

Familia Tarangul era una care avea rădăcini în Evul Mediu. Stolnicul Alexa Stolnicul s-a opus domnitorului Ștefan cel Mare în politica munteană a marelui domn și a plătit cu viața pentru această îndrăzneală. Există și supoziția că motivul real al execuției stolnicului ar fi fost faptul că acesta, împreună cu Isaia Vornicul și Negrilă paharnicul, n-ar fi atacat la timp în momentul în care regele Matei Corvin s-a retras după Bătălia de la Baia din decembrie 1467 și că astfel fiul lui Iancu de Hunedoara a scăpat cu viață. Cei trei demnitari moldoveni au fost acuzați de „hiclenie” și au fost executați. Indiferent din ce pricini a căzut capul stolnicului Alexa Tarangul, un urmaș al său, scriitorul și teologul Marin Tarangul, avea o idiosincrazie majoră față de învingătorul de la Baia, Vaslui sau Codrii Cosminului.

Străbunicul lui Marin Tarangul a fost arhipresviterul stavrofor Constantin Tarangul, paroh de Volovăț și protoiereu al Rădăuților. Se născuse în 1824 și era căsătorit cu Maria Turcan din Crasna. Cei doi au avut 18 copii. Pentru meritele sale obștești, Constantin Tarangul fost înnobilat de împăratul Franz Joseph la jubileul de 60 de ani de domnie a acestuia cu titlul de Edler von Valea Utsei. Fiul său, Erast Tarangul, a făcut studii juridice la Viena și un doctorat la Cernăuți. Practicant la guberniul țării din acest oraș, Erast Tarangul a fost numit apoi translator pentru limba română pe lângă Consiliul de Miniștri din Viena. A devenit prefect al districtului Suceava în anul 1905 și împreună cu primarul Sucevei, Franz Ritter des von Loges, au contribuit la construirea unei uzine electrice și a rețelei de apă potabilă în această urbe. În anul 1918, Erast Tarangul ajunsese consilier gubernial, dar, după cum se știe, sângele apă nu se face. Acest homo bucovinensis nu s-a transformat într-un homo austriacus, ca Aurel Onciul de pildă, și a înțeles că acel ceas al istoriei impunea schimbări radicale. Era prețuit de Iancu Flondor și, după unirea Bucovinei cu România, este numit Subsecretar de stat pentru Finanțe în guvernul provizoriu al Bucovinei, iar între 1919-1921 a fost ales senator de Suceava în Parlamentul României Mari.

Prietenii moștenite cultural și afectiv peste generații

Erast Tarangul a fost căsătorit cu Victoria Voitchi, fiica profesorului de teologie morală de la Facultatea de Teologie de la Chișinău și a avut trei copii. Unul dintre ei i-a purtat numele și a făcut studii în anii interbelici în Franța. Este tatăl lui Marin Tarangul, prieten al lui Constantin Noica, fost deținut politic la începutul anilor ’60 ai veacului din urmă. Marin Tarangul fusese arestat în timp ce efectua studii doctorale de teologie la București. După ieșirea din recluziune, Marin Tarangul a urmat studii de istoria artei și a debutat în viața literară bucureșteană, fiind încadrat în calitate de scenarist la studioul Animafilm. În 1979, a emigrat în Franța.

Bătrâna noastră Securitate l-a avut mereu în vizor și la CNSAS se păstrează un dosar „Marin Tarangul” extrem de interesant, în care rețeaua informativă a organului represiv din România acelui timp îi scrutează viața și activitatea acestui homo bucovinensis. Pentru că Marin Tarangul asuma acest prototip cultural. După plecarea în Occident, are o corespondență extrem de caldă și emoționantă cu tatăl său. Dintr-o scrisoare interceptată de Securitate aflăm că Erast Tarangul își îndemna fiul să ia legătura în Occident cu o rudenie, Remus Dimitrie Sbiera, strănepotul descoperitorului Codicelui Voronețian. Erast Tarangul îl informează pe fiul său că între I.G. Sbiera și arhipresviterul Constantin Tarangul a existat o frumoasă prietenie ce s-a transmis din generație în generație. Era o solidaritate moștenită afectiv, dar și cultural. La rându-i, Marin Tarangul a făcut o reverență subtilă spiritului bucovinean în paginile finale ale cărții sale memorialistice, Nocturnal, publicată de editura Humanitas. Strănepotul lui Constantin Tarangul revendica și asuma cu noblețe un mod de a ființa și de a cunoaște.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe