triști închiși în ziua

Cornelius Drăgan Publicat la: 17-12-2018

Motto: „Nunc et in hora mortis nostrae. Amen.

(Ghepardul – Giuseppe Tomasi di Lampedusa)

***

triști închiși în ziua
de ieri

statui cu inimi goale
orașul mut

un poem o crimă
organică

ce doresc eu nu are legătură 
cu lumea

cineva își acoperă golul din ochi
se gândește la suflet pereche

***

roșu nu e culoare

e puls 

știu doar că mama era îmbrăcată simplu

nu mint

roșu e vocea pieirii intrinseci 
roșu  următorul meu prieten

te-am atins/ te ating

roșu e sacrificiu 

ne ungem între noi
două aliaje mult prea 
învechite

***

se maschează legătura de sânge dintre mine și tine

mă trezesc brusc primul 
gând

„cât timp ia luminii să invadeze irisul”

ridic umerii-n gol

pătrunzi ca un dumnezeu
teutonic

un amalgam de râsete

fragilitatea ta o 
simt prin tot orașul

***

suntem djini regurgitez
un prunc docil în societatea 
perfectă

jokerul adus să distreze lumea
marți trei ceasuri rele

ne prefacem că suntem veseli
unii au îmbătrânit

cineva mă strânge de 
gât și -mi urlă

„zi mă o poantă cu moartea
zi să mă râd

nimeni nu bea 
câțiva fumează pasiv

peste drum se aude
doină de jale

***

când strig mișc apa

cu forță

stau pe locul maică-mii

mâinile ei în mâinile mele

trupul care prinde viață

m-apropii

marginile se curbează

timpul ca neguțător

de suflete

***

nici măcar moarte ci o

schimbare de lumi gravitația

are impact zero

am văzut pe drum bărbat

beat pe jumătate plângând

jupuit de haine

ce ai pățit omule

l-am întrebat

mi-a răspuns cu rânjet

nu poți trezi un om care se preface

că doarme

nu poți

***

oamenii ca niște firmituri

am deschis cartea & am citit un rând

am realizat

timpul va fi înfrânt

sunt cel care a intrat
în sângele morților

(outro)

și pentru restul cailor morți
și pentru tropotul care îmi strivește creierii
și pentru acest ultim cal osos

Foto: pictură de Jean Louis Bessede

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe