O lectură de neratat

Doina Jela Publicat la: 17-12-2018

Recenta carte a Theodorei-Eliza Văcărescu („Personajele acestea de a doua mână”, din publicațiile  membrelor Școlii sociologice de la București, Eikon, 2018), colaboratoare a profesorului Zoltán Rostás și membră a grupului de cercetători reuniți în jurul revistei online Cooperativa Gusti, depășește cu mult atât așteptările pe care le putem avea despre o antologie obișnuită, cât și ambițiile obișnuite ale acesteia. Tânăra cercetătoare în sociologie, autoare alături de profesor a unei alte antologii apărute în urmă cu mai mulți ani (Cealaltă jumătate a istoriei, Curtea Veche Publishing, 2008), are o dublă ambiție nu lipsită de un accent polemic și restaurator: prima, de a dovedi că ponderea și contribuția femeilor în științe este mult mai importantă decât rezultă din dicționare și enciclopedii și, a doua, ce pregnanță are specificul contribuției lor într-un anumit tip de istorie, cea foarte apropiată de viață – și de literatură! – istoria la firul ierbii, cum o numește, inspirat, o formulă care nici nu mai știm cui aparține, de potrivită ce e.

Marea ambiție a cărții este însă alta: aceea de a dovedi că, de multe ori nedreptățite, femeile sunt capabile de „producție intelectuală, științifică”, adică să inventeze idei și concepte și să lucreze cu ele… dacă sunt lăsate. Este o idee cu care n-ai cum să nu fii de acord,  deși statisticile ne contrazic, dându-i dreptate autoarei. Virginia Woolf, într-un eseu celebru, răspunzând la întrebarea de ce are nevoie o femeie pentru a exercita o activitate creatoare, răspunde: „de o cameră separată și de 500 de lire pe lună, ca să se poată întreține”. Nimic nu dovedește, de-a lungul istoriei, inclusiv în acele statistici, decât absența celor două ingrediente indispensabile.

Avem în mâini o culegere de pasionante studii semnate de „personaje de a doua mână”,  de la complet uitatele azi Calypso Botez, Dochia Ioanovici, Ecaterina Botez la deja reputatele monografiste ale Școlii Gusti din deceniile trei-patru ale  secolului trecut: Ștefania Cristescu Golopenția, Marcela Focșa, Christina Galitzi, Xenia Costa-Foru, Floria Capsali, Veturia Manuilă, Lena Constante. Textele reprezintă rezultatul activității lor în monografia gustiană, de-a lungul a peste zece ani, în sate din toate regiunile istorice ale țării. Sunt texte mustind de viață, de povești, de observații interesante despre meserii rurale, segregări, obiceiuri, industrie casnică, agenți magici, superstiții, slujind toate marele pariu gustian că fără o cunoaștere temeinică a satului nu e posibil un proiect de țară și niciun program în acest sens. Nu cred că există problemă mai actuală și mai spinoasă nici în România de azi, după aproape un secol de la interesanta experiență a femeilor din școala Gusti.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe