Politica internațională și schimbările climatice

Timpul Publicat la: 20-01-2019

V-ați întrebat vreodată de ce politicienii importanți nu iau în seamă avertismentele savanților privind dezastrele climatice de peste 40, 50 sau 100 de ani?

 Concret, referința este la conducătorii statelor (economiilor) mari emitente de bioxid de carbon din lume. În Top 5 sunt China, SUA, India, Rusia și Japonia, responsabile pentru aproximativ 55% din emisiile de carbon (este clasamentul oficial pe 2017). Următoarele cinci state din top sunt Germania, Iran, Arabia Saudită, Coreea de Sud, Canada (aproximativ 8% din emisii). Principala motivație (sau lipsă de motivație) a lipsei de reacție a politicienilor cu maximă responsabilitate este legată de faptul că nici unul dintre actualii lideri nu va mai fi la putere peste 40 de ani. Ei sunt preocupați de probleme curente, de promovarea unor interese imediate ori dacă vor fi realeși sau rămân la putere în următorii cinci ani.

Responsabilitatea majoră pentru schimbările climatice le revine conducătorilor celor două supraputeri emitente. Dar SUA și China deja sunt angajate într-un război comercial, care a produs în câteva luni asemenea efecte colaterale încât liderii au ajuns să facă, pentru o vreme, concesii. Specialiștii anticipează însă că este un armistițiu pe termen scurt. Cursa înarmărilor o confirmă. După retragerea SUA din Acordul de la Paris, șansele ca principalele supraputeri ale lumii să ajungă la o înțelegere privind schimbările climatice se diminuează pe zi ce trece.

 

The point of no return

După cum au avertizat savanții, deja este prea târziu pentru prevenirea unei încălziri climatice globale catastrofice. Glasurile lui Sir David Attenborough (care în Marea Britanie este considerat a national treasure) și ale altor militanți (din diferite generații) care au participat la conferința ONU de la Katowice (Polonia), în decembrie 2018, au răsunat în zadar, precum altădată glasurile profeților din pustie. Țipătul disperat privind „punctul fără întoarcere” (the point of no return) a fost chiar luat în derâdere.

Chiar după conferință, celebra revistă Science a publicat un raport care arată că oceanele lumii se încălzesc mai mult cu 40% decât o prevedea un studiu al ONU de acum cinci ani. Consecințele observabile, măsurate, sunt uciderea ecosistemelor marine, ridicarea nivelului oceanelor și mărilor, impactul tot mai distructiv al uraganelor.

Au devenit celebre replicile (de pe Twitter) ale lui Donald Trump față de raportul semnat de peste trei sute de savanți internaționali și de mai multe agenții federale americane. Un simplu I don’t believe it a anulat practic munca celor care au adunat zeci și sute de dovezi. Anterior, același actor politic afirma despre conceptul de climate change că ar fi fost creat de chinezi pentru a împiedica produsele americane să fie competitive pe piața internațională. Aici nu mai este vorba despre ceea ce cred simpatizanții ori adversarii președintelui american despre măsurile de politică națională sau internațională, care afectează cetățenii americani sau din nu știu care parte a lumii, ci de un impact global inevitabil, chiar și asupra celor cărora nu le pasă sau nu au auzit de respectivul personaj. Prin acțiunile lor sau mai bine zis prin lipsa lor de reacție, Xi Jinping, Donald Trump, Narendra Modi, Vladimir Putin pun în pericol viitorul propriilor națiuni, al tuturor națiunilor și al tuturor indivizilor de pe planetă.

 

„După noi, potopul!”

Schimbările climatice pot avea urmări mai tragice decât toate războaiele la un loc.

Prin urmare, nu vor mai conta nici retragerea SUA din Siria, plătirea restanțelor către NATO ori disputele din Marea Chinei de Sud, nici spionajul cibernetic, înarmarea convențională ori neconvențională. În ultimă instanță, dacă schimbările climatice își vor produce efectele, nu va mai conta nimic.

Pentru tensiunile majore în această lume, dintre care unele au condus la conflicte, războaie, nenumărate victime (cum ar fi conflictul israeliano-palestinian, cel pakistanezo-indian ori cel dintre sunniți și șiiți), tot mai există speranță de negociere, consens, pace. Dar dacă se vor declanșa catastrofele naturale prevăzute de savanți, nu vor mai exista șanse de scăpare pentru omenire, oricâte negocieri tardive s-ar ține. Până nu demult, erau ridiculizați cei care își construiau adăposturi postapocaliptice în acele regiuni ale lumii despre care se estimează că nu vor fi afectate. Acum, toată lumea se întreabă dacă nu cumva au avut dreptate pesimiștii să nu mai aibă încredere în politicienii care conduc lumea. La un moment dat, va fi ca în zicala „scapă cine poate…”

Politica responsabilității față de viitor va fi principalul criteriu după care vor fi judecați politicienii din prezent și mai ales din trecut. Făcând haz de necaz, vor scăpa de judecata aspră a istoriei politicienii din statele insignifiante, inclusiv cei din România, pentru simplul motiv că ei ne-au făcut rău numai nouă (adevărați patrioți!), dar nu politicienii statelor cu impact industrial global, care le-au făcut rău tuturor, pe scară planetară.

Deocamdată, se tot scriu capitole din Cartea Neagră a Umanității (Cartea Neagră a Schimbărilor Climatice), dar dacă actualii politicieni (și succesorii lor imediați) nu vor lua măsuri imediate și drastice, devine tot mai probabil că nu vor mai rămâne cititori pentru un asemenea volum. Parcă niciodată nu a avut mai mult sens expresia „După noi, potopul!”

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe