Extrema dreaptă din Bulgaria - origine şi caracteristici

Iskra Baeva Publicat la: 26-11-2019

Noile realităţi politice de după căderea regimului comunist din Bulgaria au condus la apariţia mai multor curente ideologice. Referindu-ne la extrema dreaptă din Bulgaria, se observă un melanj interesant între idei promovate de mișcări pronaziste din perioada interbelică și promovarea discursului anticomunist

Acest spaţiu politic gol a fost cucerit rapid de Uniunea Forţelor Democratice, o formaţie de opoziţie, înfiinţată pe 7 decembrie 1989. Dar despre ce fel de dreaptă era vorba atunci, din moment ce majoritatea organizaţiilor din Uniunea Forţelor Democratice erau formaţii ecologice, social-democratice, ţăraniste, sindicale, cetăţeneşti şi organizaţii pentru drepturile omului, adică de stânga? Indiferent de răspuns, UFD s-a autodefinit ca formaţie de dreapta pentru că oponentul ei era Partidul Comunist Bulgar, care tot atunci se numea deja socialist. În lupta politică ascuţită care a fost iniţiată, vrândnevrând, UFD s-a îndreptat către trecutul din perioada care a precedat războiul, dar şi din timpul războiului şi a preluat din el anticomunismul amestecat cu idei profasciste şi pronaziste. Astfel, logica de restaurare a tranziţiei a renăscut extrema dreaptă. Procesul a început odată cu apariţia (în anul 1990) a Forumului Democratic Bulgar care s-a declarat moştenitorul Legiunilor Naţionale Bulgare (o formaţiune pronazistă din 1930, condusă de fostul legionar Deanko Markov). Această formaţie a devenit imediat membru al UFD, iar Deanko Markov, la rândul său, a devenit deputat în noul parlament democratic. La reabilitarea ideilor naţionalismului extrem din Bulgaria au contribuit şi noile programe şcolare de istorie, după care alianţa Bulgariei cu cel de-Al Treilea Reich din anii celui de-Al Doilea Război Mondial a fost o încercare pentru realizarea ideii naţionale. O dovadă a acestei tendinţe ar fi prezentarea ulterioară a lui Deanko Markov, inclusiv şi în Parlamentul European, ca fiind o victimă a comunismului. Noua paradigma istorică oficială, construită pe ideile anticomunismului şi eroizarea purtătorilor lui din trecut, au dat naștere unui mediu fertil pentru extrema dreaptă din Bulgaria. La începutul secolului XXI, acesteia i s-a mai adăugat un factor care a devenit un catalizator al naţionalismului extrem. Este vorba despre faptul că bulgarii de tranziţie au trăit o mare dezamăgire izvorâtă din promisiunea privind bunăstarea tuturor, care însă a condus la dezindustrializare, şomaj, sărăcie şi marginalizarea unor grupuri sociale semnificative, concomitent cu îmbogăţirea unui grup mic. Cum arată astăzi extrema dreaptă din Bulgaria, în aceste condiţii? Voi începe cu o caracterizare generală: extrema dreaptă din Bulgaria este naţionalistă; un naţionalism care respinge egalitatea în drepturi a cetăţenilor care nu sunt etnici bulgari (evrei, turci, ţigani/romi). Idealizează trecutul: cel antic - cu noile teorii despre originea ariană a protobulgarilor, cel medieval - bazat pe marile teritorii ale Ţaratului bulgar în timpul regilor Simeon Cel Mare şi Ivan Asen al Doilea, dar cel mai mult idealizează acea Bulgarie care a semnat Pactul Tripartit, în baza căruia a reuşit să aducă împreună mult visatele pământuri macedonene şi tracice. Extrema dreaptă a Bulgariei este xenofobă pentru că se declară împotriva diferenţelor culturale şi se opune nu numai acceptării migranţilor, ci şi a refugiaţilor. Finalmente, extrema dreaptă a Bulgariei este antieuropeană pentru că în spatele Europei unite identifică stafia internaţionalismului. Mai interesantă este însă întrebarea: care sunt partidele bulgare de extremă dreaptă? Fiindcă în această categorie se înscriu unele partide marginale, dar şi unele partide cu reprezentanţi în parlament și în guvern (în ultimii doi ani). Primele formaţii extremiste din Bulgaria au apărut în 1990 ca reacţie la renunţarea aşa-numitului Proces de Renaştere (o încercare pentru asimilarea forţată a turcilor bulgari – 1984-1989), interpretată ca o trădare a intereselor naţionale bulgare. Atunci au fost create Partidul Radical- Democrat Bulgar al carismaticului medic Ivan Gheorghiev şi Partidul Creştin Democrat al preotului Gheorghi Ghelemenov. Acestea au avut o viaţă scurtă, pentru că prin propaganda lor extremă şi profascistă au dezamăgit electoratul. Formaţii precum DDD (Acţiune democratică de dreapta a susţinătorului fascismului, Boian Rasate), Uniunea Naţională Bulgară care face parte din Frontul Naţional European ș.a., au avut o viaţă mai lungă, dar de asemenea marginală. Aceste formaţii organizează până în prezent un marş de seară, cu torţe, în memoria generalului Hristo Lukov - unul dintre fondatorii şi conducătorii legiunilor naţionale. Sloganurile marşului sunt preluate de la formaţii profasciste vechi şi noi. În fiecare an, neonazişti europeni vin să participe la eveniment. Însă în opinia mea, celelalte partide sunt mai importante. Au fost fondate ca partide de extrema dreaptă, au intrat în parlament sub această eticheta, susţinând un guvern sau altul, iar din 2017 încoace deja fac parte din guvernul Borisov 3. Este vorba în primul rând despre partidul Ataka al lui Volen Siderov, dar şi despre Frontul Naţional pentru Salvarea Bulgariei, al lui Valeri Simeonov. Succesul aparţine lui Volen Siderov – unul dintre fondatorii UFD şi fost editor-şef al ziarului UFD – „Democraţie”. La începutul secolului XXI se profilează naţionalismul extrem, după ce guvernarea fostului rege bulgar, Simeon de Saxa Cobourg- Gotha, promisese bulgarilor că în 800 de zile va pune ţara pe calea cea bună. Volen Siderov a simţit corect dezamăgirea profundă a bulgarilor faţă de toate partidele în perioada de tranziţie şi s-a declarat oponentul întregii clase politice. În 2005, Siderov a infiinţat partidul Ataka, pe baza emisiunii sale de televiziune cu acelaşi nume. Numele Ataka nu este întâmplător, ci provine de la ziarul Ataka (editat în anul 1932) care aparţinea Partidului Naţional Socialist Muncitoresc din Bulgaria, al lui Hristo Kuncev. Volen Siderov îşi dezvoltă ideile antisemite, antiturce şi antiroma în cărţile sale „Bumerangul Răului” (2002), „Bulgarofobie” (2003), „Puterea Mamonului” (2004), „Lupta mea pentru Bulgaria” (2007), „Bazele bulgarismului” (2011). Siderov îmbină mesajele sale xenofobe cu promisiuni sociale solide în baza cărora Ataka a întrat în parlament cu peste 8% din voturi, la alegerile din 25 iunie 2005. Astfel, la 15 ani de la începutul tranziţiei, naţionalismul bulgar extrem a fost legitimat. Intrarea partidului Ataka în parlament este întâmpinată la cuţite de analişti, cu toate acestea rezistă, se dovedeşte un fenomen trainic. Din 2005 şi până astăzi, electoratul trimite formaţiunea în Parlament şi votul naţionalist creşte cu fiecare an. În prezent, în Parlament se află trei formaţii naţionaliste care şi-au numit alianţă Patrioţi şi au intrat în coaliţia de guvernare cu partidul intitulat Cetăţeni pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei. Două dintre partidele naţionaliste – Ataka şi Frontul Naţional pentru Salvarea Bulgariei - exprimă deschis idei de extrema dreaptă. În opinia mea este vorba despre o tendinţă de creştere a influenţei extremei drepte. Și nu vorbim aici numai de o tendinţă bulgărească sau balcanică, ci de un fenomen european sau chiar - foarte probabil - mondial.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe