Marea Britanie: Extremismul de dreapta e alimentat de islamofobie

Petru Clej Publicat la: 26-11-2019

Spectrul politic de extrema dreaptă din Marea Britanie a cunoscut mutaţii semnificative în ultimii 10 ani; Brexit - procesul de ieșire a ţării din Uniunea Europeană – a jucat un rol important, dar a fost eclipsat de islamofobie, care a devenit un motor al coagulării unor mișcări disparate și adeseori anarhice.

State of Hate ajunge la concluzia că atacurile teroriste islamiste de la Londra și din Manchester din 2017 au alimentat sentimentul de islamofobie. Potrivit unui sondaj de opinie, mai mult de o treime dintre britanici (35%) consideră că religia musulmană este în general o ameninţare la adresa modului de viaţă britanic, comparativ cu 30% care consideră că aceasta nu este o ameninţare. Aproape jumătate dintre votanţii Partidului Conservator, condus de premierul Theresa May, consideră islamul o ameninţare. În mod concret, raportul constată mobilizarea unor grupuscule ale extremei drepte în demonstraţii care ajung până la 10.000 de manifestanţi. Printre acestea se numără fosta English Defence League (EDL), Britain First și Partidul Naţional Britanic (BNP). Un caz relevant este acela al lui Tommy Robinson, fondator al EDL și membru al celorlalte două, infractor de drept comun condamnat la pedepse cu închisoare pentru infracţiuni cu violenţă și sfidarea justiţiei. Robinson a fost activ în organizarea unor demonstraţii islamofobe și în incitare la islamofobie pe internet, iar în toamna lui 2018 a devenit consilier al președintelui Partidului Independenţei Regatului Unit (UKIP), Gerard Batten. Această mișcare a condus la demisii din partid, inclusiv din partea unor eurodeputaţi și membri ai Adunării Legislative a ţării Galilor din partea UKIP, care nu doresc asocierea cu extrema dreaptă. Influenţa UKIP UKIP a ajuns la apogeu la mijlocul acestui deceniu sub conducerea lui Nigel Farage (a obţinut 27% în alegerile pentru Parlamentul European din 2014), dar și-a pierdut masiv sprijinul după referendumul din 23 iunie 2016 când electoratul a votat în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană, acesta fiind practic scopul declarat al existenţei UKIP. Partidele de extrema dreaptă nu au avut niciodată un succes semnificativ în Marea Britanie, însă la fel se întâmplă și în cazul celor de extrema stângă, unul dintre motive fiind scrutinul majoritar uninominal care defavorizează partidele mici. BNP a reușit să obţină două mandate de euro-deputat în 2009, dar scrutinul european se desfășoară pe baza reprezentării proporţionale. Acest partid, ajuns la apogeu în deceniul trecut, a privilegiat temele mai tradiţionale ale extremei drepte: antisemitismul, negarea sau minimalizarea Holocaustului, rasismul și homofobia. Internetul - mediu de predilecţie Dezvoltarea explozivă a internetului a favorizat răspândirea acestor teme de predilecţie ale extremei drepte, alături de mai noua direcţie a islamofobiei. Recent au avut loc mai multe procese penale împotriva unor activiști acuzaţi de apartenenţă la anumite organizaţii scoase în afara legii cum ar fi Acţiunea Naţională sau pentru incitare la ură antisemită. Cazul cel mai recent este al lui Alison Chabloz, condamnată la închisoare cu suspendare pentru difuzarea pe internet a unor cântece considerate incitatoare la ură împotriva evreilor, prin negarea sau minimalizarea Holocaustului. Chabloz a apelat împotriva deciziei instanţei de fond, dar a pierdut apelul într-un caz important care introduce un precedent în materie, într-o ţară în care negarea Holocaustului nu este incriminată prin lege. Internetul este mediul de predilecţie al extremei drepte, iar instrumentele preferate sunt știrile false, teoria conspiraţiei și trolling-ul la adresa unor personalităţi publice, inclusiv deputaţi, în special femei. Un astfel de caz extrem este cel al lui James Goddard, un simpatizant al mișcării Vestelor Galbene din Franţa, care a hărţuit-o pe deputata anti-Brexit Anna Soubry (demisionată pe 20 februarie din Partidul Conservator). A ajuns în instanţă, probă a faptului că autorităţile trec la măsuri legale împotriva unor astfel de acte ameninţătoare. Context internaţional favorabil Fenomenul nu este nou; cu o săptămână înaintea referendumului din 2016, Thomas Mair, cunoscut pentru legăturile sale cu mișcări de extrema dreaptă atât din Marea Britanie cât și din Statele Unite, a ucis-o pe deputata Partidului Laburist Jo Cox, un asasinat care a zguduit din temelii clasa politică britanică. Deși nu are lideri recunoscuţi și structuri clare, extrema dreaptă din Marea Britanie este extrem de activă, beneficiind și de un context internaţional favorabil, de la alegerea naţionalistului nativist Donald Trump, președinte al Statelor Unite, la poziţia de forţă a președintelui Rusiei Vladimir Putin sau valul populist din multe ţări membre UE. Brexit a favorizat avansarea temelor extremei drepte care, chiar dacă nu formează un ansamblu coerent, ajung adeseori în centrul dezbaterii publice. Implicaţiile sunt de cele mai multe ori indirecte, iar un exemplu în acest sens este sporirea influenţei dreptei radicale în Partidul Conservator, nu în ultimul rând prin revenirea membrilor care în anii trecuţi migraseră la UKIP și care acum împing guvernul May la adoptarea unei poziţii care poate avea ca deznodământ ieșirea din UE și în mod implicit un Brexit dur. Conjugată cu deplasarea vizibilă către stânga a principalei forţe de opoziţie - Partidul Laburist, sub conducerea lui Jeremy Corbyn care este înconjurat de consilieri cu simpatii de extremă stângă - scena politică britanică a cunoscut în ultimii ani un proces de radicalizare. Temele extremei drepte – rasism, xenofobie, antisemitism, islamofobie, homofobie – capătă dintr-o dată un ecou sporit într-o ţară în care libertatea de exprimare a avut întotdeauna o poziţie privilegiată. Violenţa verbală la care recurg extremiștii de dreapta nu se transpune, deocamdată, decât arareori în violenţă fizică și chiar dacă lipsa liderilor și a structurilor organizate sunt principalele trăsături ale extremei drepte în Marea Britanie, aceasta nu înseamnă că fenomenul nu poate suferi astfel de mutaţii, așa cum a arătat-o mișcarea Vestelor Galbene în Franţa, unde antisemitismul a devenit o trăsătură din ce în ce mai evidentă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe