Orizontul democratic al României republicane

Sabin Drăgulin Publicat la: 26-11-2019

Alegerile pentru desemnarea reprezentanţilor României la Parlamentul European au reprezentat dintotdeauna un eveniment anost, lipsit de importanţă şi chiar văzut ca o bătaie de cap pentru partide. Şi alegerile din 26 mai 2019 păreau a fi la fel. De ce? Pentru că trimiterea a 33 de reprezentanţi la Bruxelles nu interesează aproape pe nimeni la nivelul populaţiei.

Mandatul de europarlamentar este văzut mai mult ca o sinecură, o sursă de bani sigură care nu provoacă prea multe bătăi de cap. Acestea erau informaţiile care circulau în mass-media ocupată cu războaiele politice interne. Tema justiţiei şi a justiţiabililor predomina universul autohton. Se preconiza aceeaşi prezenţă slabă la vot (sau chiar mai slabă) pentru că – nu-i aşa – nu interesează pe nimeni. Surpriză, surpriză! Nimic mai fals! Alegerile s-au transformat într-un adevărat referendum popular faţă de actuala clasă politică. De ce ? Pentru că numărul cetăţenilor români care au venit la urne pe 26 mai a fost enorm: dintre cei 18.267.732 alegători înscrişi pe listele permanente şi speciale s-au prezentat 8.954.959, ceea ce reprezintă 49,02%. Dintre aceştia, 7.716.037 au votat pe liste permanente şi speciale, 1.183.699 pe liste suplimentare şi 55.223 cu urnă mobilă. La întrebările care au vizat referendumul, în funcţie de mediul de trai, 5.140.737 au votat în mediul urban şi 3.814.222 în mediul rural. Nu greşim atunci când spunem că a fost cea mai mare participare la vot nu doar pentru alegerile europarlamentare, dar şi pentru cele locale şi parlamentare, de la Duminica Orbului încoace. Evident, cele mai importante consecinţe le vom cunoaşte pe parcursul acestui an şi, pornind de la identificarea cauzelor care au condus la apariţia acestui fenomen electoral insolit putem să tragem şi anumite concluzii parţiale. Aceste alegeri s-au desfăşurat pe fondul unei tensiuni politice interne puternice cauzate de iniţiativele în plan economic, care au avut un impact major şi în plan social. Metoda folosită de alianţa aflată la guvernare (PSD, ALDE, cu sprijin parlamentar din partea UDMR şi a grupului minorităţilor naţionale) pentru a guverna ţara poate fi rezumată prin expresia romană: „Panem et circenses”, adică „Pâine şi circ”. Expresia a fost introdusă în cultura universală în secolul I d.Chr., de către poetul Juvenal, ca formă de satirizare a elitelor romane. De ce pâine şi circ? Când ne referim la pâine avem în vedere politica noii puteri instituite după alegerile din 11 decembrie 2016 (la care au participat 39,42% din populaţia cu drept de vot şi câştigate în mod categoric de PSD, cu 44,47%), de a mări pensiile, salariile bugetarilor, subsidiile acordate categoriilor defavorizate etc. Practic, a răsplătit acele categorii care au votat masiv pentru PSD. Această politică nu este imorală în sine şi asta pentru că, atâta timp cât raportul dintre venituri, costuri şi puterea de cumpărare sunt net defavorabile cetăţeanului român, capacitatea de dezvoltare internă şi crearea condiţiilor minimale pentru a reduce valul migrator al românilor în afara ţării nu se pot realiza. Există şi argumentul economic, în sensul în care raportul dintre venituri şi productivitate trebuie să fie argumentul cel mai important al creşterilor salariale; oricum, părerile economiştilor sunt împărţite şi ceea ce contează până la urmă este decizia politică. Problema apare la momentul în care ne referim la circ. Această parte a expresiei a rezultat în urma introducerii temei justiţiei, în atenţia publică. Dacă în timpul campaniei electorale, oponenţii politici ai PSD-ului au mizat pe argumentul justiţiei şi al justiţiabililor, noul guvern instituit la palatul Victoria a promovat Ordonanţa 13 care trebuia să rezolve situaţia juridică a multor justiţiabili. A urmat atacul la DNA şi la instituţiile de forţă, argumentul fiind acela al încălcărilor drepturilor fundamentale ale cetăţeanului. Partea pozitivă a acestor acţiuni este că au apărut informaţii şocante despre anumite practici ale unor procurori din structurile teritoriale, care se încadrau la categoria abuz în serviciu, în cel mai bun caz. Partea negativă este că anumite cazuri particulare au fost considerate ca fiind o practică la nivel naţional a instituţiei, aruncându-se o umbră asupra imaginii DNA. Opoziţia a acuzat coaliţia de la guvernare că doreşte rezolvarea unor probleme private prin cumpărarea liniştii populare, odată cu mărirea veniturilor. Iar circul a continuat. Pe acest fond de tensiune socială, care a activat o parte importantă a societăţii civile, pe cerul senin şi monoton al preconizatelor alegeri europarlamentare a apărut declaraţia preşedintelui României de a iniţia un referendum care să lămurească dorinţa românilor asupra temelor ce privesc justiţia şi a practicilor puterii executive de a abuza de poziţia sa în raport cu puterea legislativă, prin emiterea excesivă a ordonanţelor de urgenţă. Această iniţiativă a fost primită cu multă rezervă de mulţi formatori de opinie şi de oameni politici, pentru că alegerile europarlamentare nu sunt o platformă pentru un referendum, mai ales după experienţa ultimului referendum care a avut ca temă familia tradiţională şi care s-a dovedit a fi un eşec. Cu toate acestea, implicarea preşedintelui ţării, platformele de imagine oferite de ultimul Summit al UE de la Sibiu, sprijinul necondiţionat oferit de structura din teritoriu al Partidului Naţional Liberal, finanţările oferite de legea finanţării partidelor politice – au permis crearea unui val de opinie care a fost asemănător cu cel de la alegerile prezidenţiale din 2014. Numărul de 7.541.311 de cetăţeni care au participat la referendum este semnificativ. Este o victorie de necontestat a preşedintelui ţării şi al PNL, în condiţiile în care Alianţa 2020 a fost mai mult decât discretă în privinţa referendumului, atenţia liderilor acesteia fiind focusată pe alegeri. Concluzia parţială a acestor idei este că în jocul politic intern, cetăţenii se activează şi participă în mod organic la viaţa politică atâta timp cât temele propuse de elita politică sunt relevante pentru interesele acestora. Rămâne ca politicienii autohtoni să înţeleagă că cetăţenii români au suficientă cultură politică şi că este nevoie o schimbare de paradigmă în raportul dintre cei care condus şi cei care sunt conduşi.

Sursa foto: www.libertatea.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe