Revizuirea constituţiei prin referendum consultativ

Bogdan Dima Publicat la: 26-11-2019

Cu privire la efectele juridice pe care le generează un referendum consultativ valid Curtea Constituţională s-a pronunţat în Decizia nr. 682/2012. Curtea a declarat neconstituţionale anumite dispoziţii dintr-o lege supusă controlului de constituţionalitate pentru că nu au respectat voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ din noiembrie 2009 (în speţă, reducerea numărului de parlamentari la maximum 300). Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a recunoscut că un referendum consultativ produce efecte juridice, dar în mod indirect, adică „necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral”.

Întrebările adresate la referendumul din 26 mai 2019 se referă la interdicţii şi măsuri care nu sunt reglementate în prezent în Constituţie sau în legislaţia infraconstituţională. Nicăieri nu sunt prevăzute în mod expres interdicţia de graţiere şi de amnistiere a infracţiunilor de corupţie şi interdicţia pentru Guvern de a adopta ordonanţe de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al oganizării judiciare. În fine, raportându-ne la atribuţia Curţii prevăzută în art.146 lit.e, Legea fundamentală nu prevede expres, în afară de Avocatul Poporului, alte autorităţi care pot formula o sesizare de neconstituţionalitate împotriva ordonanţelor Guvernului.

Dacă ne raportăm doar la concluzia Deciziei nr.682/2012, anume la faptul că o lege care contravine voinţei populare exprimate la referendum este neconstituţională, atunci ar rezulta că referendumul din 26 mai 2019 poate genera un efect juridic direct pentru Curtea Constituţională: obligă instanţa de contencios constituţional să constate – desigur, dacă este sesizată - neconstituţionalitatea oricărei legi sau ordonanţe care va reglementa de acum înainte în materiile interzise prin voinţa majoritară a alegătorilor exprimată la referendumul consultativ.

O astfel de soluţie este, însă, criticabilă cel puţin din două motive.

În primul rând, faptul că art.2 alin.1 din Constituţie prevede că suveranitatea naţională se exercită „şi prin referendum” nu înseamnă automat că măsurile constituţionale la care se referă întrebările formulate în cadrul unui referendum consultativ dobândesc valoare constituţională sau legală doar prin aprobarea de către majoritatea electoratului şi în absenţa unui proces legislativ ordinar sau proces de revizuire a Constituţiei. Art.2 alin.1 consacră doar posibilitatea ca voinţa populară să fie exprimată şi prin referendum. Nu consacră obligaţia pentru autorităţile publice (Guvern, Parlament sau chiar pentru Curtea Constituţională) de a aplica în exercitarea atribuţiilor proprii măsurile propuse printr-un referendum consultativ valid, în absenţa unei transpuneri adecvate a acestora în Constituţie sau legislaţia infraconstituţională, după caz.

În al doilea rând, dacă se acceptă ideea că o lege sau o ordonanţă pot fi declarate neconstituţionale pentru că încalcă voinţa poporului exprimată printr-un referendum consultativ care vizează măsuri pe care Constituţia nu le prevede sau chiar contrare Constituţiei, există riscul ca, indirect, referendumul consultativ să fie utilizat, în viitor, cu alte ocazii, în scopul de a elimina de la aplicare sau de a modifica în vederea aplicării dispoziţii constituţionale în vigoare. Or, un text constituţional în vigoare poate fi eliminat sau modificat doar prin lege de revizuire a Constituţiei, adoptată cu procedura şi în limitele stabilite de Constituţie.

Dacă ne raportăm la considerentele Deciziei Curţii nr.682/2012 constatăm că referendumul consultativ produce doar efecte juridice indirecte. Atât timp cât măsurile propuse prin referendumul consultativ nu se regăsesc în Constituţia sau în legislaţia infraconstituţională în vigoare, singura soluţie pentru a putea fi aplicate direct implică demararea unei proceduri de revizuire a Legii fundamentale, respectiv a unei proceduri de modificare a legislaţiei infraconstituţionale, astfel încât aceste măsuri să fie integrate expres în ordinea juridică naţională.

Astfel, cu privire la interzicerea amnistiei şi graţierii infracţiunilor de corupţie ar fi necesară doar modificarea legislaţiei infraconstituţionale. Această soluţie este posibilă întrucât Constituţia prevede că acordarea amnistiei şi a graţierii colective se reglementează prin lege organică (art.73 alin.3 lit.i). Legea nr.546/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii ar putea fi modificată pentru a pune în aplicare rezultatele referendumului, inclusiv prin extinderea obiectului de reglementare cu privire la condiţiile de acordare a amnistiei. Practic, din analiza art.73 alin.3 lit.i din Constituţie rezultă că legiuitorul constituant a lăsat libertatea Parlamentului să reglementeze toate aspectele care ţin de acordarea amnistiei şi graţierii colective, deci, inclusiv, a tipului infracţiunilor pentru care poate interveni graţierea şi amnisitia.

Însă, cu privire la interzicerea adoptării ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare este nevoie de revizuirea Constituţiei. Nicio lege infraconstituţională nu poate modifica voinţa legiuitorului constituant în domeniile reglementate expres şi limitativ prin Legea fundamentală, domenii care se referă la competenţele constituţionale ale Guvernului, respectiv Curţii Constituţionale. Aşadar, soluţia este ca art.115 alin.6 din Constituţie să fie completat cu interdicţia absolută pentru Guvern de a adopta ordonanţe de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare (aspecte care se referă la domenii specifice legii organice).

În ceea ce priveşte extinderea sferei subiecţilor de drept care pot sesiza Curtea Constituţională în materia ordonanţelor Guvernului avem de a face cu o posibilitate, nu cu o interdicţie. Şi în acest caz este necesară o lege de revizuire a Constituţiei pentru a pune în aplicare voinţa populară exprimată la referendumul consultativ. Măsura propusă la referendum implică o modificare prin completare a atribuţiei constituţionale a Curţii Constituţionale prevăzute deja la art. 146 alin. e, iar nu adoptarea unei noi atribuţii legale pentru Curte, printr-o lege organică adoptată de Parlament, în temeiul art. 146 alin. l din Legea fundamentală.

Aplicarea directă a rezultatelor referendumului ar fi contrară ideii de stat de drept, conform căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Prin referendum consultativ nu se poate elimina sau adăuga la textul constituţional măsuri care nu au fost adoptate printr-o lege de revizuire, în condiţiile şi cu limitele impuse de Legea fundamentală. Nu de alta, dar s-ar ajunge la situaţia absurdă în care voinţa populară exprimată la un referendum consultativ este superioară voinţei populare exprimate la referendumul decizional de aprobare a Constituţiei.

Sursa foto: www.rador.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe