O radiografie a alegerilor europarlamentare din Italia

Angelo Chielli Publicat la: 26-11-2019

Aşa cum se întâmplă în mod tradiţional, şi campania electorală pentru alegerile europene din 2019 a fost dominată de teme specifice politicii interne. Din alt punct de vedere există probleme care afectează Uniunea Europeană, în ansamblu său: Brexit, politicile ce privesc migraţiile, fiscalitatea, industria, ca să nu mai vorbim despre politicile sociale şi sau cea externă care au aşteptat mult timp o definiţie autonomă, menită să fie la înălţimea trecutului şi viitorului continentului european.

Votul european apare astfel ca un pretext pentru a evalua raporturile de forţe existente la nivel naţional, chiar dacă - aşa cum s-a demonstrat în trecut - acest indicator nu este relevant pentru a oferi o imagine clară asupra consistenţei partidelor care participă la alegerile parlamentare. Alianţa ciudată alcătuită din Liga Nordului şi Mişcarea 5 Stele, ce guvernează de un an Italia, semnalează multe dificultăţi tocmai din cauza elementelor eterogene existente în interiorul acestor partide. Ne referim mai ales la Matteo Salvini, secretarul Ligii (la alegerile din 4 martie 2018 a obţinut jumătate din voturile primite de Mişcarea 5 Stele) care pe parcusul acestor luni de guvernare a accentuat frica faţă de străinii care intenţionează să invadeze Italia. Acest discurs a avut loc pe fundalul unui fenomen migrator aflat la un minim istoric, din punct de vedere numeric. Cu toate acestea, agresivitatea lui Salvini exprimată împotriva ONG-urilor cu activitate umanitară (demonstrată prin intermediul campaniilor mediatice) sau închiderea porturilor italiene pentru a nu-i primi pe migranţii salvaţi în apele internaţionale ale Mediteranei, l-a proiectat pe liderul lombard ca fiind o persoană puternică, inflexibilă, orientat împotriva politicilor recomandate de Bruxelles, ca fiind omul ce pune în centrul viziunii sale politice, conceptul de „italiani first”. Aşa cum au arătat şi sondajele de opinie preelectorale, politicile lui Salvini au permis o răsturnare a raporturilor de forţă din interiorul alianţei. Această situaţie riscă să deschidă noi scenarii, poate chiar o încercare a Ligii de a impune organizarea de alegeri anticipate, prin prăbuşirea guvernului. Mişcarea 5 Stele, conştientă că cele 11 luni de guvernare au condus la pierderea parţială a sprijinului electoratului primit în 2018, campania electorală pentru europene a accentuat în acele aspecte care o diferenţiau major de Ligă. Unul din acestea a fost o acerbă luptă anticorupţie care i-a afectat atât la nivel naţional, cât şi local, pe lideri ai Ligii. Alt aspect a fost lupta împotriva politicii de autonomie pe care unele regiuni (Lombardia, Veneto şi Emilia Romagna) le-au avut, cu largul sprijin al lui Salvini, împotrivirea celor de la Mişcarea 5 Stele pentru deschiderea şantierelor în vederea realizării liniei feroviare Torino- Lion, cu toate că Liga a dorit acest lucru. Această rebranduire a mesajului politic al partidului s-a realizat în contextul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare. Scopul a fost restabilirea imaginii partidului şi readucerea aproape a electoratului. În urma campaniei, distanţa faţă de Ligă s-a redus la 7-10 puncte procentuale. Repetăm, întreaga campanie a fost axată doar pe teme naţionale. Şi mai ternă s-a demonstrat a fi politica partidelor politice care au condus Italia între 1994-2014, prin intermediul mai multor coaliţii, respectiv Forza Italia şi Partidul Democratic. Forza Italia este partidul creat şi condus de magnatul mass-media Silvio Berlusconi, şi urmează în mod inexorabil destinul descendent al liderului său. În campanie, formatorii de opinie ai partidului au fost mult mai interesaţi să sondeze posibilitatea creării unei alianţe cu Liga Nordului, imediat ce acesta se va elibera de îmbrăţişarea puternică a celor de la Mişcarea 5 Stele. Mult mai complexă este situaţia Partidului Democratic. După greaua înfrângere de la alegerile legislative din 4 martie 2018 şi lunga criză de leadership care a urmat demisiei lui Matteo Renzi (s-a închis doar de puţin timp după alegerea noului secretar, Nicola Zingaretti), PD nu a reuşit să se elibereze de politica neocentristă şi liberistă impusă de fostul lider. În continuare, PD traversează o apatie programatică. Nu se înţelege dacă partidul, după ce a sprijinit politicile neoliberale ale establishmentului european, doreşte să impună un nou drum doctrinar, apropiindu-se în mod firesc de temele tradiţionale ale socialismului european. În realitate, întregul efort al partidului este orientat spre „a recupera acea parte a electoratului care le-a întors spatele, cu speranţa secretă de a elimina distanţa ce îi separă de 5 Stele”. Votul din 26 mai a adus o afluenţă mai redusă a electoratului la urne (56%, în comparaţie cu ultimele alegeri, când au participat 58,8%). Această scădere este şi mai dramatică în comparaţie cu alegerile din 2018, când au participat 75,2%. Liga şi-a mărit de cinci ori numărul de voturi la europarlamentare, trecând de la 6,2% la 34,6. Acest procent este semnificativ mai mare şi faţă de 2018, când au primit 17,4 din voturi. Mişcarea 5 Stele se prăbuşesc la 18,7% faţă de 21,1% primite în 2014 şi faţă de 32,7%, obţinute în urmă cu un an. PD a primit 22,7%, ceea ce reprezintă o scădere netă faţă de 2014, când a reuşit să atingă un maxim de neegalat (40,8%), dar procentul este mai mare faţă de 2018, atunci când a avut doar 18,7%. Numeric vorbind PD a primit la aceste alegeri 6.161.362 la votul din 2018 şi 6.050.351 la europenele din 2019. Cu toate acestea, procentele sunt diferite. Această perspectivă apare ca urmare a scăderii numărului celor care au votat. În fine, Forza Italia a pierdut aproape jumătate din procentele primite în urmă cu cinci ani (de la 16,8 % la 8.7%) şi 14% de la alegerile politice de anul trecut. Traducere realizată de Sabin Drăgulin

Sursă foto: edition.cnn.com

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe