Sistemul mondial din perspectiva unui sat românesc

În ciclul de conferinţe periodice organizate pe 19 martie de Institutul Cultural Român de la Stockholm, în parteneriat cu Universitatea din Södertörn din sudul capitalei suedeze, a avut loc o discuţie pe tema: „Sistemul mondial din perspectiva unui sat românesc”, între cercetătoarea Manuela Boatcă, profesor de sociologie cu un interes special în macrosociologie, la Universitatea Albert-Ludwigs din Freiburg (Germania) și Stefan Jonsson, profesor de studii etnice în cadrul Institutului de Cercetări asupra Migraţiei, Etnicităţii și Societăţii – REMESO al Universităţii din Linköping (Suedia).

Cum arată lumea și sistemul mondial văzute din perspectiva unui sat din Transilvania? Acesta a fost punctul de plecare al unui dialog viu și interesant între doi scriitori proveniţi din două ţări diferite ale continentului european, care urmăresc îndeaproape transformările din Uniunea Europeană și metamorfozele culturilor europene. Se poate vorbi despre o singură Europă sau despre mai multe? Manuela Boatcă a vorbit despre cercetările sale actuale şi cartea pe care o pregătește despre periferiile sistemelor mondiale coloniale/moderne și geopoliticile din Europa de Est și România.

Entitate geopolitică ce datează cel puţin din secolul al XV-lea, Transilvania a fost revendicată de-a lungul timpului de mai multe imperii și state-naţiune. A păstrat o identitate separată în cadrul Imperiului Otoman, apoi în Imperiul Habsburgic, a fost încorporată în Imperiul Austro- Ungar - în secolul al XIX-lea și în statul român - la începutul secolului al XX-lea. Mai multe limbi au fost vorbite istoric în regiune: română, maghiară, germană, armeană, greacă, idiș și romani. Nu întâmplător, susţine Manuela Boatcă, Transilvania este considerată locul de naștere al disciplinei literaturii comparate. În opinia sa, o analiză a acestei regiuni contribuie astfel la o perspectivă unică asupra legăturii dintre construcţia naţiunii, postcolonialitate și inter-imperialitate.

Proiectul angajează multiple planuri și perspective interconectate având rădăcini în literatură, istoria lumii și analiza sistemelor mondiale. De asemenea, demersul său valorifică studiile literare ale cercetătoarei Anca Pârvulescu de la Universitatea Washington din St. Louis asupra modernităţii est-europene ca o funcţie a (post) colonialităţii regiunii. În această privinţă, deosebit de interesante au fost consideraţiile Manuelei Boatcă despre utilizarea ca documente valide a unor opere literare precum romanul Ion al lui Liviu Rebreanu publicat în anul 1920. Analiza multi-metodologică pusă în funcţiune se concentrează pe istoria inter-imperială a regiunii, dezvoltând o noţiune de postcolonialitate drept consecinţă a multiplelor imperii aflate în conflict de-a lungul istoriei. Transilvania se prezintă astfel ca un spaţiu nodal al relaţiilor multi- și inter-imperiale, demonstrând astfel că aceste „straturi” imperiale coexistă în primele decade ale secolului XX. Proiectul va avea contribuţii directe atât în literatura comparată, cât și în ceea ce privește istoria mondială a capitalismului.

La rândul său, studiile lui Stefan Jonsson vizează interferenţa proceselor sociale și istorice prin intermediul cărora identităţile sunt constituite și supuse transformării. Cercetătorul suedez examinează totodată modul în care aceste schimbări se reflectă în artă, istorie și teorie politică. Așadar, o cercetare interdisciplinară fundamentată în teoria critică a culturii cu scopul de a înţelege formarea istorică și socială a identităţilor colective.

Dialogul dintre cei doi invitaţi a urmărit modul în care pot fi detectate transformările actuale ale sistemului mondial în mișcările migratoare mici și mari și cum se reflectă aceste schimbări în literatură şi artă. Conversaţia a abordat apoi o problemă de importanţă vitală întro perioadă de închidere a frontierelor: care sunt condiţiile necesare pentru a fi un cetăţean al Suediei sau al României, al Europei sau al lumii într-o situaţie globală în care inegalităţile cresc, iar dreptul de a aparţine unui loc devine un bun din ce în ce mai scump.

Conferinţa a fost una plină de substanţă, în prezenţa unui public numeros, format din cercetători, studenţi, cadre universitare, jurnalişti, dar și public larg. În legătură cu evenimentul din capitala Suediei, dl. Bogdan Popescu, directorul ICR Stockholm, preciza: „Prin organizarea unor astfel de întâlniri, ICR Stockholm urmărește atragerea unor personalităţi de prestigiu ale scenei academice și culturale românești și suedeze pentru a dezbate și problematiza teme și subiecte de actualitate pentru provocările societăţii în care trăim. Am reușit prin dialogurile culturale pe care le-am iniţiat și formatul intercultural în care acestea s-au derulat să fidelizăm un public suedez interesat de România și să cunoască diferite faţete ale istoriei și culturii noastre. Succesul acestor evenimente a fost unul pe măsura efortului nostru de a facilita întâlniri memorabile cu personalităţi de prim rang din cele două culturi”. Redacţia

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe