Cred Flotando de ahora en adelante con todo tu corazon

Adrian Păduraru Publicat la: 26-11-2019

Duminică. Mexic. Yucatan. Sfătuitori pentru turiști, de la unii consacraţi până la cei ocazionali, spun: petreceţi o duminică în compania localnicilor! Așa să facem, mai ales că erau premise optime. Cu câteva zile în urmă, în Rio Lagartos, cu două Tekate în mână, cumpărate pe sub mână, asistasem la repetiţia dansatorilor locali pentru Fiesta care urma să înceapă în câteva zile. Băuturile alcoolice se vând aici cu un regim special. Nici berea nu se găsește oriunde, exceptând bineînţeles Cancun, Playa del Carmen și alte locuri celebre. Eram cam singurii turiști printre spectatorii localnici, adulţi privind admirativ, fără clătinarea din cap: ăhă, pe vremea noastră se dansa bine, nu…! Erau și poliţiști, cam mulţi pentru o localitate atât de mică. Se amuzau la o cafea, fără ţigară, căci mai nimeni nu fumează pe aici. Atrag atenţia și vreo 20 de adolescenţi care cel mai probabil nu adunaseră încă anii care să le permită participarea la spectacol. Ne-am gândit că atunci când li se vor deschide porţile din faţă, cu două canaturi, ca la cursele de cai, vor năvăli în galop pe ring abia așteptând să exerseze pașii pe care i-au văzut și pe care i-au învăţat în nerăbdarea așteptării. Precizia sincronizării creștea sub acoperișul zvelt care de obicei ferea de ploaie jucătorii de baschet: acesta era locul repetiţiei. Nu îmi aduc aminte liniile care îl marcau, nici „căciulile” din afara cărora aruncările valorează trei puncte. Poate că ele existau și doar atenţia mea era risipită spre alte lucruri, căci într-un alt sat văzusem un teren de fotbal marcat frumos din pietre. Măricele.

Cu toate acestea, am invidiat comunitatea. Și mai ales comuniunea. Prima premisă.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe