27 rue de Fleurus face parte din proiectul Dans ma rue, un proiect în derulare care se articulează ca o arhivă de portrete construite din dialogul cu o serie de opere și destine artistice, personalități, moduri de lucru și locuri emblematice pentru scena artistică și culturală contemporană/aparținând modernității târzii. Este o analiză focalizată asupra unui anumit segment spațial și temporal – una dintre multiplele posibilități ale unui proiect artistic care se deschide în nenumărate direcții – aici experiența formatoare a călătoriei de studii și cea transformatoare a relocării. Dans ma rue și 27 rue de Fleurus reprezintă în același timp o continuare a unor proiecte anterioare (Spots, 2014; Sidonie, 2016; 3D Hotel, 2016-2017; Transversal, 2017; Calypso, 2017-2019, The Field. IL Y A, 2019-2020) în care obiectul artistic se definește ca legătură și comunicare dincolo de referința culturală sau autobiografică – ca motivație, iar ca expresie vizuală dincolo de limitele unor tehnici sau modalități. Ioana Aron extinde și explorează posibilitățile limbajului pictural, care rămâne central și de care nu se îndepărtează indiferent de media cu care experimentează. Această extensie a picturii – care devine act performativ, colaj, parte din asamblaj, obiect, fragment de clădire, care populează sau construiește spații și arhive documentare – răspunde direct modului în care se desfășoară parcursul intens narativ al lucrărilor sale. Printre temele centrale ale practicii sale se numără chiar această fluidizare a granițelor dintre experiența și biografia personală, suprapunerea proiectului existențial și subiectului cercetării artistice și de asemenea dialogul pe care îl susține cu opera și destinele unor artiste și personalități din zone geografice și generații diferite. De la transpunerea vizuală a structurii textelor scrise de Gertrude Stein, citarea unor opere sau fragmente de lucrare, documentarea unor traiectorii artistice și biografii și până la proiecte colaborative, Ioana Aron construiește un portret colectiv al femeii artist, o imagine globala a relației cu dublu sens dintre scena artistică și propriul parcurs. Printre partenerele de dialog se numără Gabriella Lima, Milada Marešová (1901-1987), Gertrude Stein (1874-1946), Paula Modersohn-Becker (1876-1901), Carmen Herrera (1915-2022) sau Georgia Russel, iar legătura fiecăreia cu Parisul, cu dinamica orașului și istoria pe care acesta o conservă, convergența și suprapunerea cu propria istorie au de multe ori un rol reparator, de recuperare și reafirmare. Un mod de a construi și susține o comunitate artistică, al cărui contrapunct este în plan local și pe alt palier colaborarea cu spațiul artist-run ETAJ și editarea revistei ETAJ al cărei redactor șef este, și care definește o practică artistică cu totul aparte aparte în peisajul artei contemporane prin relația pe care o dezvoltă cu o comunitate pe care o definește /redefinește constant, care are propriile reguli și propria dinamică a distanței și apropierii.
Ioana Aron despre lucrările sale:
„Felul în care oamenii aleg să-și trăiască viața și activitățile pentru care fiecare optează sunt elemente care schimbă ireversibil spațiul urban. Sunt fascinată să caut în spatele gândurilor umane, iar în proiectul Dans ma rue identific o voce colectivă a femeilor artist care au început de pe străzile Parisului. Pentru mine Parisul este o arhivă vie (istoria oglindește prezentul și vice versa). Sunt păstrate cu sfințenie amprentele trecutului, lucru care m-a inspirat să mă întorc la propria istorie cu acest oraș, în anul 2014. De câte ori mă plimb prin Paris am senzația că aflu câte puțin din secretele oamenilor care au locuit/ au trecut pe acolo înainte. Pentru acest proiect, metafora mea este strada, iar toată lumea face parte din ea.
În ultimii doi ani una dintre treburile mele principale a fost să documentez viețile și parcursul artistic a nenumărate artiste. Trăiesc un performance permanent călătorind și chiar locuind pentru scurte intervale de timp în diferite orașe pentru a înțelege de aproape poveștile acestor artiste. Călătoriile le fac împreună cu fiul meu în vârstă de trei ani, așadar multe dintre lucrări aduc în față elemente de domesticitate – ca mărturii ale actualității experienței noastre.
Am fost să văd cu proprii ochi celebrul apartament de pe 27 rue de Fleurus într-una dintre șederile mele la Paris. Era fix momentul în care băiețelul meu era tare mândru că învățase „să facă pipi ca băieții mari”. 27 rue de Fleurus este instalația cu prilejul căreia traduc în termeni vizuali conexiunea mea cu scriitoarea americană Gertrude Stein. La această adresă Gertrude și fratele său Leo găzduiau fabuloase întruniri între cei mai importanți artiști ai vremii; era locul unde „trebuia să te duci dacă voiai să te faci remarcat”. Desigur că toată povestea din spatele acestei adrese m-a intrigat și m-a determinat să tot cercetez istoria, însă, dincolo de această poezie, lucrările mele vorbesc despre forma inedită de scris pe care Gertrude Stein a lăsat-o în urmă. Aș putea spune că lucrul ei era de fapt un asamblaj de fraze, de idei, așa cum și arta mea, simplificat, poate fi denumită asamblaj. Așeza unele lângă altele paragrafe fără să țină cont de un fir epic. Gândea întreg ansamblul ca pe o hartă nu ușor de deslușit. Această instalație, de asemenea, este parte dintr-un mult mai mare puzzle cu piese foarte diverse și aparent neconectate între ele. Discursul pe care îl propun transformă amintirile în ecouri răsunătoare, după cum, lucrând la proiectul Dans ma rue am în vedere să construiesc un autoportret global al femeii artist, iar pentru aceasta am nevoie să scot din umbră vocile a foarte multe artiste.
Foto credit: Mădălina Tichie (MNAC), Nicolae Cosniceru, Mircea Modreanu, Denisa L.
