Am tot meditat de zece zile încoace la război și am comentat pas cu pas. Iată gândurile mele adunate aici, în mănunchi.
Ce mult contează cuvintele! Vladimir Putin a încercat să motiveze războiul împotriva Ucrainei cu scopul unei așa-zise denazificări a țării vecine. Absurditatea motivației putiniste care, între altele, îl are în vizor pe președintele ucrainean Zelenski, e izbitoare dintr-o cauză fățișă: Volodimir Zelenski este ucrainean dintr-o familie evreiească. Străbunicul său și 3 dintre frații bunicului său au fost uciși de naziști, în al doilea război mondial, atunci când aceștia au ajuns în Ucraina. Bunica sa s-a salvat întrucât a fugit în Kazahstan.
Mă repet – ce mult contează cuvintele ! Atât Ursula von der Leyden (președinta Comisiei Europene), cât și președintele american Joe Biden au punctat faptul că Rusia lui Putin (în ciuda agresivității lingvistice și militare de acum, asumate de președintele rus) nu a izbutit să divizeze Europa ori America, efectul fiind exact acela invers, de uniune, comuniune, solidaritate. Așa este (și e mare lucru că lucrurile stau astfel), numai că de data aceasta cuvintele ar trebui urmate de fapte, altfel ele rămân doar vorbe zornăitoare (dacă îmi este îngăduită o critică imediată).
*
Nu cred că agresiunea militară împotriva Ucrainei, declanșată de Putin, va putea fi stopată din exterior, deși demența liderului de la Kremlin este tot mai vizibilă pentru Puterile occidentale. Doar dacă rușii înșiși se vor revolta împotriva lui Putin, majoritar, distrugerea Ucrainei ar putea fi oprită. Și mai ales dacă liderii militari vor fi lucizi, delimitându-se de patologia putinistă. În marile orașe rusești, zeci de mii de protestatari bravi asumă marșuri, iar mii dintre ei au fost arestați. Mulți dintre soldații ruși nu știu de ce se află în Ucraina și unii sunt șocați de grozăviile pe care trebuie să le comită, la ordinul comandanților lor. Între timp, rețelele de socializare nu mai funcționează în Rusia, cenzura s-a înstăpânit.
*
Cu binele și frumosul (ori cu diplomația, mai bine zis), mă îndoiesc că Puterile occidentale îl vor aduce cu picioarele pe pământ pe Putin. Cuvintele nu vor soluționa lucrurile. Înlăturarea lui Putin de la putere va fi la fel de sângeroasă ca și înlăturarea lui Ceaușescu. Dacă va fi să fie.
Niciun dement sau paranoic (dintre politicieni) nu a fost considerat dement (paranoic ș.a.m.d.) de-a lungul istoriei decât după ce a fost prea târziu, iar dictatura respectivă s-a derulat mulți ani, în pofida protestelor internaționale și în ciuda populației din teritoriu care a devenit tot mai conștientă de dictatură. Nu cred în vreo posibilă cumințire a lui Putin (sau măcar îmblânzire). Dimpotrivă, furia lui (politică și militară) este tot mai evidentă, la fel obstinația de a nu se opri decât după ce Ucraina va fi distrusă și cucerită.
*
Vladimir Putin motivează (absurd) atacul Rusiei împotriva Ucrainei ca o așa-zisă denazificare a țării vecine. Mă întreb când și cum se va petrece (căci în mod cert se va petrece acest lucru cândva, chiar dacă acum viitorul nu poate fi cuantificat), destalinizarea lui Putin însuși (prin înlăturarea lui) și a sistemului actual de conducere de la Kremlin.
Putin acuză ritualic autoritățile ucrainene de neo-nazism. E un termen pe care președintele rus îl accentuează de fiecare dată din trei motive: ca să provoace panică și haos de interpretare; apoi el știe exact că acest cuvânt – nazism, neo-nazism – e un buton care stimulează angoasa colectivă și face trimitere la un segment atroce al istoriei în prima jumătate a secolului XX pe care lumea întreagă l-a condamnat: în al treilea rând, acuzând Ucraina de neo-nazism, Putin se apără exact de acuzele care i se aduc lui, în acțiunea sa brutală de cucerire și distrugere a Ucrainei.
*
Războiul inițiat de Putin este unul fratricid și, totuși, agresorii nu au niciun scrupul în crimele comise (poate doar unii dintre soldații ruși care nu înțeleg de ce Ucraina este atacată și de ce ei trebuie să ucidă oameni, la comanda liderilor militari și a celui de la Kremlin). Mie îmi aduce aminte de războiul din fosta Iugoslavie, care încă îmi este proaspăt pe retină, cu secvențele lui cumplite, cu lagărele oribile, cu genocidul comis.
*
Mă îndoiesc că Putin va putea fi stopat doar prin sancțiuni economico-financiare și boicot politic. Vorbele aspre ale oficialilor occidentali nu au niciun efect asupra lui (deocamdată). Bombardarea și cucerirea centralei nucleare de la Zaporojie indică limpede că liderul de la Kremlin este decis ca, dacă Rusia nu va fi să aibă câștig de cauză în războiul declanșat împotriva Ucrainei, atunci să piară întreaga Europă, nu e nicio pagubă.
*
Putinismul (căci se poate vorbi deja despre putinism, așa cum s-a vorbit și despre stalinism și nazism); putinismul a devenit un -ism, un fundamentalism. Pandemia putinistă este mai gravă și periculoasă decât pandemia covid. De covid au murit 6 milioane de oameni până acum. Dar vorbim tot mai puțin despre molimă, de când a început războiul de agresiune poruncit de liderul de la Kremlin. Ceea ce riscă să provoace patologia putinistă (inclusiv la nivel nuclear) ar cauza victime cu nemiluita (pe lângă cele existente deja). Fratricidul gestionat militar de Rusia în Ucraina îmi aduce tot mai mult aminte (mă repet) de războiul civil din fosta Iugoslavie. Dar lucrurile de acum nu s-au ivit brusc. Totul a început în 2014-2015, când Rusia a invadat Crimeea, Euromaidanul a fost palma dată lui Putin și invadatorilor ruși care au refuzat ideea că Ucraina nu este Rusia. Iar Ucraina chiar că nu este Rusia : democrația ei nu este perfectă, dar este totuși democrație, nu putinism.
*
Atenționarea recentă făcută de liderul de la Kremlin la adresa țărilor aflate la granița cu Ucraina mi se pare periculoasă și imperialistă de-a dreptul. Putin le-a atras atenția țărilor de la granița cu Ucraina să nu se implice în niciun fel în război. Dar Putin a făcut această atenționare ca și cum Ucraina va deveni curând parte a Rusiei, fiind anexată de Federația Rusă. O asemenea atenționare trufașă și injustă ar putea stârni chiar un oarecare conflict diplomatic între România și Rusia. Putin NU are dreptul să atragă atenția României ori Republicii Moldova în acest fel. Cele două țări adăpostesc refugiați și o fac în scop umanitar vizibil. Putin se comportă prin această atenționare ca și cum România și Republica Moldova ar trebui să fie țări vasale față de Moscova și prin urmare obediente.
*
Zeci de mii de ruși protestează în marile orașe și sunt deja peste 7000 de răzvrătiți (până acum) care au fost arestați (inclusiv copii și bătrâni). Deși cenzura este instaurată majoritar în Rusia, rușii totuși mai au încă surse (foarte mici) de informare și de decamuflare ori demistificare a propagandei ordonate de la Kremlin. Cinste acestor protestatari care refuză să fie manipulați. Cea mai recentă lege putinistă: cetățenii care acuza invazia militară rusească în Ucraina riscă o închisoare de 15 ani !
*
Urmăresc mersul războiului cu sufletul la gură. Câteva vești de ultimă oră. Armata rusă încearcă să cucerească și să controleze toate centralele nucleare din Ucraina. Printr-un asemenea control unitar (dacă va fi să fie), Rusia va fi în măsură să șantajeze Puterile occidentale în orice chip posibil. Armata rusă nu a încetat focul, iar civilii nu au putut fi evacuați din orașele bombardate, deși acordul ruso-ucrainean de acum câteva zile prevedea existența acestor coridoare de evacuare civilă. Putin a afirmat tranșant că sancțiunile economice ale Occidentului față de Rusia constituie o declarație de război. E limpede că și numai vorbele occidentalilor îl irită și înfurie și că nu va ține cont de nimic: dorește, de fapt, să le bage pumnul în gură occidentalilor, exact în felul în care a reintrodus drastic cenzura în Rusia, unde nu mai există informații decât prin mass-media putinistă. Convoiul militar lung de 70 de km din apropierea Kievului și-a reînceput înaintarea către capitala ucraineană (unele informații anunță că s-ar găsi la 25 de km de Kiev). Oficialitățile ucrainene au declarat că, până acum, au murit în lupte în jur de 11.000 de soldați ruși. Probabil că tot atâta sunt și pierderile printre ucraineni (cu tot cu civili). Mai clar nu se poate: Putin nu recunoaște suveranitatea Ucrainei, ci consideră Ucraina a fi bucată din Rusia.
În jur de 1.500.000 de ucraineni au părăsit țara ca refugiați în țările din jur. Câteva zeci de mii de ucraineni au revenit în țară ca să lupte pentru apărarea Ucrainei. Rezistența ucraineană este extraordinară: agresiunea armatei putiniste nu i-a fragilizat pe ucraineni, ci le-a validat patriotismul și mai ales curajul. Impetuosul și dârzul președinte Zelenski i-a inspirat admirabil în acest sens.
*
În timp de război este esențial rolul scriitorului ca actant civic. Nu cred că scriitorul trebuie să își vadă de ale lui (scris-citit) în vreme de război, întrucât ar fi amoral așa ceva. Scriitorul trebuie să se implice uman și etic. Trebuie să făptuiască, nu doar să vorbească ori să scrie literatură. Literatura va fi să fie mai încolo, după ce se încheie războiul
–
Ilustrație: Dan Perjovschi
