ALINA BUGA povestește dintr-o viziune amplă, de peste hotare, despre grupuri de creație, Alert Studio și noi colaborări

Please wait while flipbook is loading. For more related info, FAQs and issues please refer to DearFlip WordPress Flipbook Plugin Help documentation.

ALINA BUGA povestește dintr-o viziune amplă, de peste hotare, despre grupuri de creație, Alert Studio și noi colaborări.

Ai plecat din țară în 2013, dacă nu mă înșel. A trebuit să te adaptezi unui sistem complet diferit. Lucrările The Scream și Image. Wrong, pe care le-ai creat în atelierul tău de le Regensburg, indică apropierea ta de acasă, chiar și de la distanță. La fel și activitatea pe care continui să o ai împreună cu echipa Alert Studio. Cum reușești să te împarți între cele două case

Mesajele receptate de la distanță ar putea declanșa, uneori, o viziune mai amplă asupra realității personale și cred că mă pot susține (oarecum) printr-un proces de tratare lucidă ale unor subiecte cu miez social. Precum Tatăl, așa și Fiul sau România Livrată sunt alte proiecte, în plus, față de cele numite de tine și care se integrează foarte bine oriunde, în expozițiile curente. În fond, problematica românească (…) nu este unică, însă face dovada atașamentului personal față de biotopul originar (☺

2017. THE SCREAM. Acțiune/Desen/Instalație. Ulei, panză și chibrituri. Dim. variabilă. © Alina Buga

Cum este să trăiești și să lucrezi într-o comunitate atât de diferită de cea pe care o știai în România? În ce măsură noul spațiu, environment-ul de la Regensburg, influențează arta ta? Unde, între revolta pe care ți-o manifestai împreună cu cei de la Rostopasca pentru cum funcționau atunci lucrurile în România și viața occidentală la care asiști la Regensburg, poți spune că se află acum lumea Buga?

Realitatea germană este o sumă de contraste, pentru care mă pregătesc – aproape – zilnic. 

Tânjesc, deseori, după angoasele mele bucureștene și manifest dorința lucrului de grup, cu prietenii de acasă. Mă regăsesc, așadar, între două tipologii și mi-am făcut o plăcere din a studia propria-mi pendulare :D. Metodele de adaptabilitate diferă și merită exploatată Observația. ☺

Mi-ar plăcea să-mi povestești puțin despre importanța elementului spațiu pentru cel mai recent proiect al tău, intitulat Reflection Islands. Mărturisesc că, imediat ce am văzut imagini cu instalația, m-am gândit că aceste scaune levitează cumva între lumea palpabilă și locul unde toate amintirile stau depozitate. Cât de aproape este percepția mea de conceptul pe care l-ai gândit tu?

Reflection Islands este un aranjament aproape domestic, pentru care am folosit 12 scaune de exterior, dotate cu 12 pernuțe de șezut, imprimate cu 216 imagini referitoare la istoria de familie a mătușii Audry – o figură apărută dintr-un amalgam de jurnale, scrisori și albume de fotografie descoperite într-o valijoară de metal Karachiwalla. Cutia Pandorei a fost găsită în subsolul apartamentului unde Max (artist-membru iB) locuia prin ’98, vis-à-vis de St. Paul – bine-cunoscuta catedrală londoneză. În sfârșit, karachiwalla fost deschisă abia în 2018, iar conținutul acesteia ne-a cufundat în lumea fotografiei amatorești și a istoriilor private. Noutatea constă însă în apariția unei versiuni credibile a traiectoriei coloniasmului, prelevată din imagini și scrisori oficiale, sau din cartografierea – nouă – a parcursului societăților petrolifere – relevante pentru statele arabe anilor ’70. Problematica rasială – atât de evidentă – se suprapune în studiul elementelor complementare perioadei britanice 1930-1970, așa cum ne-a indicat-o karachiwalla și biletele la loterie cumpărate doar de albi sau actele oficiale de ședere în Pretoria, alăturate fiind și fotografiile de ambasadă. (…) 

Am re-imaginat, așadar, începuturile modernității împreună cu iBUBBLE și am analizat percepția spațială inspirată de Karachiwalla, proiectată dinspre propria bulă de timp și spațiu, înspre Zeitraum(-ul) imaginar, reanimat de mătușa Audry.

Ne-ai obișnuit cu faptul că proiectele pe care le faci au câte o justificare pentru fiecare mic detaliu, ceea ce le dă o valoroasă consistență. Care este semnificația modului în care scaunele sunt aranjate în instalația Reflection Islands? Ce reprezintă dispunerea lor în spațiu?

Instalația ar fi putut să semene a șezătoare-reuniune-cenaclu-meeting place(o. point)-Treffpunkt. Aceasta ar fi putut exista într-o mică încăpere de cinema, teatru, ceainărie sau de cafenea. Cele 12 scaune reprezintă puterea ocupantului în spațiul indicat de acestea și fără existența vreunei aluzii liturgice. Imaginează-ți cum ar fi să te plimbi printre scaune, în Reflection Islands! Aș spune că-ți va fi ușor să te crezi parte dintre ocupanți. 

Pe scurt, contextul este creat într-un spațiu dat (predeterminat), iar acesta se poate modifica oricând, în funcție de mesajul principal și de funcția omului. Normal! ☺

Dispunerea în spațiu (cum spui) a instalației – în contextul primului eveniment Let’s build that brain! – reprezintă, de fapt, spațiul propriu-necesar unei persoane și timpul său de reflexie. 

Detaliu. Mobilierul (scaunele), am ținut ca acesta să fie de exterior, sau să-mi parvină din locuri aglomerate. Am reușit să obțin scaunele de la o fostă berărie princiară: Thurn und Taxis, din Regensburg. 

Care este povestea din spatele performance-ului VM2(solo_The Magic Carpet)? Există vreo legătură între acesta și fotografiile pe care le-ai folosit la instalația Reflection Islands?

VM2 este un moment video sau o înregistrare a uneia dintre zilele de lucru. Este un stage preliminar în lucrul cu albumele de familie parvenite – karachiwalla. Modalitățile de expunere ale imaginilor apar diferite, în funcție de informațiile rulate iar acestea – insuficiente, totodată – ne-au determinat să probăm diferite variante, conectate la scriiturile oficiale și la notițele de pe harta reconstituită cronologic. Ex., am aflat informații suplimentare despre Blitz-ul londonez din 1940, sau The Great Smog din 1952, sau ce film a vizionat tușa Audry în mai 1945, sau fotografii din campus-ul prizonierilor de război din Italia în 1943, sau despre nunta din Auckland din 1956 – cu formația americană The Modernaires – sau dedicații de la Dora Dorette din 1954 și așa o pendulare între ani, până la Ektachrom-urile libaneze din 1960, cu mașini luxoase și o casă – în construcție – cu imagini ale familiilor sclave, dar fericite. Pe acestea nu le-am studiat cu atenție încă, reprezentând a doua karachi – etapă.

Magic Carpet face legătura directă cu fotografii selectate pentru Reflection Islands

Cred că este esențial ca discuția noastră să ajungă și la poziția pe care noile media o ocupă în arta ta. Ne poți spune mai multe despre cum se îmbină pentru tine sculptura și noile medii? Aș spune că funcționează într-o armonie deplină cu spațiul – reper la care te raportezi necondiționat. Așa este?

Sculptura este, din punctul meu de vedere, expresia curentă ideilor lucrate într-un spațiu intropatic și care se deosebește de celelalte obiecte prin calitățile sale originare, legate de perspectiva și de percepția comună a sculptorilor. ☺

Când ai simțit nevoia să introduci și elementul performativ în arta ta? 

Atunci când am experimentat teatrul de umbre la Festivalul Internațional de la Homorod (1995) și când mi-am luxat glezna pe o scenă accidentată aflată la baza unui deal plin de spectatori. Suferința produsă m-a determinat să aleg metoda ideală de joc și am rezistat 38 de minute. Fiind deghizată în mumie, durerile s-au preschimbat în pretexte de mutilare a umbrelor, așa că m-am scăpat de efecte teatrale de orice fel. Performanța a avut succes și am fost purtată pe umerii prietenilor câteva zile, până când am reușit să mă sprijin, din nou, pe piciorul stâng.

Ce poți spune despre despre iBUBBLE-PROJECT al cărui co-fondator ești? Este un proiect trans-media colaborativ între tine, Birgit Szuba și Max D.Well, sau ai, de asemenea, rol de coordonator de proiecte ca și la Alert Studio?

iBubble-Proiect este un experiment potrivit artiștilor educați în medii culturale diferite. Birgit este fosta DDR-istă, Max este fost RFG-ist și mezina, o fostă UTC-istă româncă. (De pe când mi-am găsit carnetul de membră pe bancă, la școala din Ploiești, de pe atunci am început să cred că în România este posibilă numirea în funcții importante și fără să întrunești calitățile necesare). 

Proiectul se bazează pe analiza geografiilor personale ajustate empatic în conjunctura holobiotică. ☺

iBUBBLE este o grupare artistică de moment, cu apetit de asimilare a noilor membri (cu pedigree). Sigur că proiectele coordonate de mine pot fi asumate și din exterior, ca și la ALERT, doar că acestea trebuie să fie afiliate unor manifestări comune cu inițiatorii.

Cum ai compara tipul de colaborări pe care le ai acum cu activitatea dezlănțuită din cadrul grupului Rostopasca de la sfârșitul anilor ’90, unde fiecare făcea ce voia, iar pentru că aveați încredere deplină unul în celălalt, lucrurile funcționau (așa cum povestește Dumitru Gorzo într-un interviu cu Adina Zorzini)?

Rostopasca dezlănțuită sau grupul anilor 2000 (☺

Colaborările recente diferă de la un habitat la altul, în funcție de limba vorbită, de nivelul de trai și de interesele comunității. ☺

Mă interesează foarte tare să știu părerea ta despre conceptul de artist-run space, în calitate de co-fondator al Alert Studio și coordonator al proiectelor RED CODE. Ce te-a determinat să vrei să formezi Alert Studio? De ce artist-run space?

Conceptul de artist-run space este descris oriunde, atunci când vine vorba de necesitatea înființării spațiilor artistice alternative, ne-instituționalizate și non-guvernamentale. Este un concept pe care l-am importat și noi în 2009 la București, pe când Supermarket Art Fair pregătea deja artele viitorului. Din 2010, ALERT studio se afla oficial printre inițiatorii locali. Entuziasmul Ralucăi Demetrescu pentru perpetuarea speciei artistice diversificate și atitudinea critică a lui Cătălin Burcea, cu privire la societatea românească anacronică (sau perdantă), sunt cele două motive pentru care m-am decis să lucrez împreună cu ei la un concept nou de promovare artistică autohtonă. Frumusețea proiectului constă tocmai din suma efectelor obținute din cele trei surse de inspirație, fiind adjudecate evenimentele organizate pe trei coduri de expresie artistică. 

Participarea directă a artiștilor în piața de artă generează modele noi și predă varianta brută a ideilor. Așadar, avantajul este de partea oricărui artist, care se menține nealterat pe piața existentă și care are ca scop realizarea frustă a ideii în relația directă cu societatea de proveniență. Mai mult, artist-run spaces, fiind coordonate doar de artiști, sunt vehicule sigure de promovare artistică de maximă actualitate și sunt principalele animatoare în relația cu spațiile alternative internaționale. Cred că reflectarea oricărei societăți, prelevată din proiecte artistice pertinente, reprezintă un argument suficient în analiza lucidă a acestora oriunde. 

Am aflat că pregătești un eveniment nou pentru luna septembrie. Despre ce este vorba? Ce alte proiecte sau evenimente ai în plan pentru perioada următoare?

Pregătesc Zilele Acronimului, cu deschidere în 21.Sept. Se rediscută prezența artistică în societate, la inițiativa organizatorilor. Este un fel de proiecție a subiectelor cu sens opus, care fac diferența în contextul unei expuneri maraton, cu 4 artiști – prezenți 2 zile din 8 – într-un acvariu de aprox. 5 mp din centrul Ratisbonei. Am fost invitată de ORGA Girls să inventez titlul și varianta de lucru, spontan, după selecția artiștilor. 

Următorul proiect va fi cunoscut în 4. Octombrie, când începe a doua ediție Let’s build that brain! împreună cu iBUBBLE și A-r00m Project. 

Ce sfaturi ai pentru tinerii artiști din România care caută să se exprime liber și optează pentru spații alternative în defavoarea galeriilor comerciale? I-ai îndemna să formeze noi grupuri artistice?

Am avut cateva sugestii mai sus și da, garantez pentru succesul de grup – dacă formatorii sau dacă membrii grupului succed, de îndată, în rol de catalizatori curanți în contextele sociale specifice. 

Publicat în Arte vizuale, CulturăRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag