Andrada STRUGARU- Dosar Poezia de mâine realizat de Radu Andriescu

Andrada Strugaru a publicat poezie în revista culturală „Zona Literară“ (Iaşi) și în dosarul „Supercluster 3” al revistei „Apostrof” (2019). A participat la ediţia a XI-a a Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică „Poezia e la Bistriţa“ și la festivalul de poezie „Poets in Transilvanya” (2019). A citit poezie la „Zoon poetikon” și „Noaptea albă a poeziei” „FILIT” (2019). 

minus minus

nimic nu mă satisface mai multdecât să aflu ceea ce pe alții
îi satisface
întâlnesc oameni și
ca un câine de vânătoare
caut să le aflu obișnuințele
mă imaginez suplă și splendidă
ca un dog german
ating cu lăbuțele pământul reavăn din ei
și caut să le aflu obișnuințele
nimic nu mă satisface 
mai mult decât
să fac ceea ce pe alții
îi satisface
îmi doresc un trup
reavăn, maleabil, și mare
în forma lucrurilor care îmi fac
părinții să doarmă mai bine
și iubiții să mă iubească mai tare
un trup pe care să îl atingi
și să nu știe nimic
dincolo de
sunt minus minus ok
și minus minus încântătoare
noi suntem minus minus sănătoși și fericiți
viața mea e minus minus mică
dar am o inimă minus minus mare

ce poate face un om

între 
ce poate face un om
și ce nu poate
în numele iubirii
mâinile mele 
și-au întins funiile
iar mâinile tale
au început să atârne rufe
să își înfigă cârlige
în zilele cu vise rele
în zilele fără somn
când îți doreai doar
o dragoste casnică
la fel ca o mușcată pe pervaz
înfloritoare și mică
mâinile tale docile
căutând ceva domestic în mine
aflau această limită
și nicăieri această iubire
ce poate face un om
și ce nu poate
sufletul tău
ar fi făcut din mine
o casă cu flori
din inima mea
un castan în
parcarea din spatele blocului
și trupul
un cearceaf la uscat
care să îți atingă spiritul
cu o mână cuminte
dar zilele cu vise rele
au ajuns printre noi
și între 
ce poate face un om
și ce nu poate
am cultivat această limită
eu i-am dat apă
tu i-ai dat dragoste
și iată-ne după atâția ani
ca la jenga
cum scoteam piese până la
limitele instabilității
ca să le punem la loc
ce poate face un om
și ce nu poate
în numele iubirii

uite nisipul –

viața ca o întindere de pământ.
peste ea moartea face spumițe sărate 
când se rostogolește.
uite nisipul – 
ia-ți trupul sărat
și desenează o linie
între ce este viu și
ce nu mai este.
acolo ai vrut să te pui
și ai reușit.
moartea s-a izbit de tine
înainte să se izbească de ei
și ți-ai spus că
a naibii adaptare
de fiecare dată când
în loc să te sufoci
ți-au mai crescut niște branhii de pește. 
e păcat să ceri 
de la viață prea mult
și e rușine să ceri de la moarte
încă pe-atât –
tu ai vrut branhiile tale să fie 
plămâni pentru toți
și uneori să fii
atât de frumoasă încât
ea
-moartea-
să facă spumițe și peste tine
când se rostogolește. 

Ilustrație realizată de Sorin Ilfoveanu.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Print
Anastasia Fuioagă

Radu Vancu – Răul

Upon the instruments of death/ The sunlight brightly gleams. (King Crimson – Epitaph) Răul, jurnalul lui Radu Vancu apărut vara aceasta la editura Humanitas, are

Print
Ana-Maria Roșca

Când nedreptatea îi este stavilă morții

În pofida titlului care și-ar putea purta cititorii cu gândul la vechiul mit al jertfei pentru creație, romanul Înger de piatră devine cu ușurință o

Print
Cristina-Claudia Ciobotaru

Metamorfozele mefistofelice ale cotidianului

Când citești prozele lui Florin Iaru, e imposibil să nu rămâi șocat și să nu te întrebi încontinuu: cum e posibil așa ceva? Indiferent de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *