Atitudini, metehne și grimase politice

Notabilă în creația lui Valeriu Mladin este relația dintre subiect și imagine, înscrisă întotdeauna în limite morfologice concise. Dezvoltarea temei alese presupune, în majoritatea cazurilor, înserierea, fiecare parte a întregului constituindu-se în variațiune. Artistul își gândește proiectele da capo al fine, păstrând în discurs măsura optimă a poveștii de la care pornește, privită ca sursă iconografică. Narațiunea nu împietează, însă, niciodată asupra exprimării plastice, în mod paradoxal, lucrările păstrându-și independența față de scenariile aflate la baza lor.

Avem de-a face cu un mod personal de judecare a actului artistic, a cărui caracteristică fundamentală este jocul cu timpul, respectiv alegerea momentului reprezentativ al unei succesiuni cinetice, de fapte ori evenimente. Rezumând, viziunea, nu de puține ori muzicală, cinematografică, coregrafică sau scenaristică, trecută prin filtrul unor pași tehnologici particulari, câteodată experimentali, este convertită în semn plastic atemporal. Nu este de neglijat nici apetența pentru abolirea spațiului, fundalul suportului fiind preferat decorului, să spunem, original.

Bestiarul politic al lui Valeriu Mladin transcende simpla fabulă, caricatură sau critică socială. Ceea ce contează este modul în care artistul a surprins și transpus atitudini, metehne, grimase și numeroase alte adevăruri în imagini verosimile, seducătoare prin comicul lor de sorginte ludică.

Mai mult decât oameni în costume cu capete de animale, altceva decât povestea prozaică a politicii din România și de pretutindeni, eventual un index tipologic al jocului de-a (și cu) puterea. Lighioanele politice create de Mladin pot plăcea în contextul declarat al zămislirii lor, dar și ca atare, prin ineditul reprezentării sau dihotomiile propuse, între sobru și grobian, monumental și derizoriu sau aparență și realitate.

Este momentul să menționăm că nimeni dintre privitori nu se va identifica, nici măcar în forul său lăuntric, cu seria de portrete în care, cu generozitate îi va recunoaște, fără nici un echivoc, pe alții. De asemenea, ne putem pune întrebarea dacă politicienii reprezentați sunt oameni cu chip de animale sau animale cu corp de om. Aceste ambivalențe nu sunt deloc întâmplătoare, fiind puncte forte ale bestiarului.

Atmosfera generală din proiectul Political Bestiary ar putea fi descrisă sinoptic în relație cu Ferma animalelor a lui George Orwell, Încercarea de salvare a lui Piggy Sneed, scrisă de John Irving, Un bestiar politic, semnată de Eugene J. McCarthy & James T. Kilpatrick sau, de ce nu, cu albumele Animals ori, în mai mică măsură, The Wall ale formației Pink Floyd. În enumerarea de față, și-ar găsi un loc legitim și Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Lista poate continua mult și bine, dar cel mai important este că Mladin nu are de plătit tribut nimănui. Ideea din spatele sesiunii sale de lucru este doar un pretext pentru căutări, inovații, exprimare. Între ceea ce dorește să înfiereze și modul în care o face, avem bucuria de a discuta despre artă.

Valeriu Mladin se plasează, cel puțin prin latura ce include Political Bestiary, undeva la granița dintre fotorealism și megarealism, dacă acceptăm terminologia. Balansul dintre decis și indecis, exacerbarea detaliului sau jocul contururilor sigure, cu rol de delimitare, sunt doar câteva procedee prin care accentuează realitatea celor reprezentate, extrase din contextul lor original și transpuse matricial într-un alt sistem, deopotrivă coerent și personal.

Ilustrație: Valeriu Mladin

Publicat în PrintRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *