Înveți geografia interacționând cu ceea ce are mai neînduplecat în ea; lăsându-te recreat de oameni cu care nu te asemeni; și răsfrângându-te în suspiciunile lor.
Cel mai lăudăros călător este, așadar, cinematograful. Și fiindcă veni vorba, să accesăm imaginarul tolkian: spațiul își alocă noi și noi proximități. Cu timpul e
Dacă vrei să-ți recitești biografia, mai întâi închipuiește-ți-o: „[…] viața, șchiopătând în urma pantofilor fermecați ai imaginației, îi văzu ieșind din oraș o săptămână mai
Nu lăsăm lucrurile să fie ceea ce sunt. Au ele un motiv să tot persiste. Și e musai să se explice. Căci realitatea e deja
Noaptea e materia primă a viselor noastre. Oniricul se hrănește cu virtualitățile beznei. Și în lăcomia lui canibalizează rezervele de imaginație ale nocturnului: „Când închise
Cu toate că asfințitul alternează implacabil cu răsăritul, subzistă frisonul că, odată și-odată, noaptea nu-și va înceta întunericul. Să croim un diptic Amos Oz, în
Din scrierile lui Novalis luăm cu noi sintagme precum „fiori de amurg” sau „adormire a cerului”. Poetului i părea că revenirea zilei nu perturba pur
Nu știm dacă e primul miez de noapte al lumii; dar e sigur o beznă atârnândă, bătucită cu înfricoșări. Oriunde ne-am muta, un negru înrăit
Un rege stăpânea prea bine arta vorbirii. Încât nu sesiza că trecuse de la ficțiunea boantă la născocirea tăioasă: prin care acum își elimina preopinenții;
Într-un basm chinezesc, șase sori pricinuiau pământului o arșiță cumplită. Eroul care trage cu arcul în ei, ca să-i stingă, eșuează. Dar își atinge scopul
