Cu prilejul reluării festivalului dedicat lui Bacovia, Bac-Fest (15-18 septembrie 2022), am reușit să stau de vorbă cu laureații din acest an și să îi întreb ce resimt vis-à-vis de nominalizarea și premiul primit, ce înseamnă asta pentru ei și cum s-au simțit pe parcursul celor patru zile petrecute la Bacău. Premiul pentru poezie i-a revenit Simonei Popescu și volumului ei, Cartea plantelor și animalelor (ed. Nemira), cel de poezie-debut Alexandrei Pâzgu, dă tot ce ai (ed. Tracus Arte), cel de critică lui Cosmin Ciotloș și volumului Cenaclul de Luni (ed. Pandora M), iar Opera Omnia, Marianei Codruț. Totodată, l-am rugat și pe Adrian Jicu, unul dintre principalii organizatori, să ne spună câteva cuvinte despre atmosfera de ansamblu din timpul festivalului.
Simona Popescu
Cum am spus și pe scenă, la Bacău, țin la premiul pe care l-am primit acolo pentru că e legat de Bacovia. Față de el am eu o afecțiune aparte, poate pentru că era atât de delicat, pentru că fugea de lume nu fiindcă era mizantrop, ci ca să nu deranjeze cu „tristul său moral”. Un autor care a știut să se reinventeze spectaculos, cu un proiect poetic unic, puternic (vezi parcursul lui până la capăt, cu extraordinara poezie din Stanțe burgheze – am și citat o poezie care mă reprezintă și pe mine, Pro Arte II).
Apoi, contează mult și de la cine primești un premiu, mai ales dacă el este dat în unanimitate, cum am aflat. În juriu au fost oameni pe care îi prețuiesc (și care îmi știu parcursul, aproape toți au mai scris despre cărțile mele – Bianca Burța-Cernat, Bogdan Crețu, Alex Goldiș, Florina Pîrjol, Radu Vancu), critici literari, teoreticieni literari, tineri universitari. În harababura de azi, în fața dubioaselor ierarhii pe care le încearcă unii, alții, mulți și neaveniți, criticii literari care au valoare, care au discernământ etic și estetic, care nu amestecă lucrurile (pentru că, înainte de toate, se respectă pe ei înșiși, ei știu bine ce înseamnă pericolul compromisului de orice fel) rămân o garanție, poate singura.
Să mai spun cu această ocazie că semnalele cele mai importante vin de la primii susținători ai unei cărți: textele minunate de pe coperta a patra, de la Sanda Cordoș și Svetlana Cârstean, primul premiu primit la Gala Tinerilor Scriitori (din juriu au făcut parte Bianca Burța-Cernat, Cosmin Borza și Andreea Răsuceanu), prima cronică literară, a lui Bogdan Crețu, prima cronică online, de la Iuliana Miu, autoarea unei teze de doctorat despre Mircea Nedelciu, primele semnale venite de la cei pe care îi mult prețuiești. Radu Afrim, de pildă. A fost chiar primul care a scris ceva frumos despre carte pe pagina lui de facebook, s-a și fotografiat cu ea în brațe, avea să facă, mai târziu, un spectacol minunat, Ierbar, integrând și poezii de-ale mele. Un mesaj de la Șerban Foarță. Ștefan Manasia și Adrian Lăcătuș care au fost cu mine la acea lansare online din luna ianuarie 2022. Câțiva librari, care m-au și chemat să avem o discuție la Cărturești Brașov. Primul interviu, luat de Adela Greceanu, poate cea care, dintre poeți/poete, înțelege cel mai bine ce fac eu în literatura mea. Lor, și apoi și celorlalți, care au urmat, susținători ai cărții, recunoștința mea. Nu în ultimul rând, mulțumiri cititorilor. Le datorez epuizarea primului tiraj în doar o lună de la apariția volumului. Și mulțumiri editoarei mele, Ana Nicolau (cartea a costat mult, mai era și poezie!), fata editorului Exuviilor, Valentin Nicolau. Mi-a plăcut legătura simbolică peste timp.
La Bacău m-am simțit minunat. Gazde perfecte. Acolo am cunoscut o fetiță. Am cântat împreună un refren din carte, un cântecel pe care și ea l-a învățat la grădiniță despre un urs care dansează și care visează că papucii lui dansează.
Alexandra Pâzgu
Acest premiu a fost o mare bucurie neașteptată. M-a onorat foarte tare atât componența comisiei, cât și selecția cărților. Este un privilegiu, cred, să mă aflu printre atâtea nume cunoscute și autoare/autori valoroși din literatura contemporană din România. Cred că este un premiu relevant prin contextul cultural creat, prin asocierile și rezonanțele care se creează. Volumul a câștigat în 2021 o mențiune în cadrul concursului de poezie „Alexandru Mușina”, fiind apoi publicat în colecția de debut a editurii Tracus Arte. Practic așa a început. Apoi în 2021 a urmat premiul Sofia Nădejde pentru debut, o nominalizare, în cadrul festivalului de poezie Iustin Panța din Sibiu și prezența printre volumele finaliste la categoria debut a premiilor Mihai Eminescu. Prezența volumului în lista de nominalizări a festivalului George Bacovia reprezintă un gest de sedimentare și de recunoaștere a poeziei mele. Vin dintr-un domeniu apropiat, care nu corespunde exact curriculei de la Litere, nu am făcut parte din grupări literare și atunci am o perspectivă probabil puțin diferită asupra scrisului. Un anumit concept de distanță se datorează și faptului că în prezent nu locuiesc în România. De aceea, m-a bucurat acest premiu, pentru că m-a adus într-un spațiu cultural relevant.
M-am întrebat, ce legături există între poezia mea și poezia lui Bacovia și ce am eu ca autoare în comun cu un poet din secolul trecut? Bacovia este printre primii poeți cu care m-am conectat și cu care, cred, mulți ne-am conectat la un moment dat. Acest aspect de accesibilitate la un text sper să îl aibă și volumul meu.
Și apoi mai e acel termen de spleen bacovian, care cred că e cumva prezent/bântuie și în volumul meu. Doar că e un spleen updatat la generația Y, conectat la Mark Fischer; e vorba de o nostalgie trăită în prezent, dar nu după un trecut pierdut, ci după un viitor irealizabil, ne bântuie imposibilitatea realizării unor așteptări din trecut. Am moștenit de la înaintași un lung șir de crize: climatică, sănătate, de siguranță, economică, energetică… nu știu, ce mai rămâne? un ceva fragmentat, care trebuie asumat personal, de fiecare.
Cosmin Ciotloș
Cred că nu greșesc: acest premiu a fost, cronologic vorbind, ultimul pe care cartea mea dedicată Cenaclului de Luni l-ar fi putut primi. N-au mai rămas altele. Eliberator gând… În urmă cu un an, tot la Bacău, recompensat, atunci, de revista Ateneu, spuneam că orice asemenea încununare îmi pune pe umeri, mie unuia, o greutate confuzantă: recunoștința colegială față de generozitatea juriului și aceea umană pentru ospitalitatea organizatorilor (remarcabili și la această ediție) se împletesc, în mintea mea, cu marele risc intim de a ajunge să mă iau prea în serios, să mă scrobesc prematur, să devin, fără să mi-o ceară nimeni, ceea ce se cheamă o semnătură pe care se poate conta. Or, asta înseamnă o mortificare pe care, vitalist cum mă știu, țin s-o amân atât cât se poate. N-o spun din modestie, ci, dacă vreți, din exces de orgoliu: vă asigur că observațiile mele critice erau la fel de credibile (sau, dacă n-or fi fost, nu cred că au devenit peste noapte, pocnind din degetele unei rotative tipografice) și înainte de a încredința cartea aceasta editurii Pandora M. Dacă unul sau doi sau zece dintre cititorii mei l-a descoperit pe Ion Monoran sau a avut curajul de a o privi altfel pe Mariana Marin, mie mi-e de-ajuns. Cum știu însă că pentru apropiați micile mele succese statistice sunt prilejuri de bucurie reală, mi se pare firesc să le-o dăruiesc plenar. E motivul pentru care am ținut ca, de pe scena Bac-Fest, să trimit un gând bun către Cristi Săpunaru, căpitanul echipei Rapid, unul dintre cei mai cinstiți sufletește oameni pe care am avut șansa să-i cunosc. Atunci, în vinerea aceea, dintre noi doi, el era cel care avea mai grabnică nevoie de afecțiune.
Mariana Codruț
S-a întâmplat că la începuturi poezia mi-a adus niște premii. Însă mai târziu a fost atât de ocolită de ele, încât ajunsesem să cred că mă va recompensa până la sfârșitul vieții numai cu bucuria de a o scrie (dar mă grăbesc să adaug că o asemenea bucurie e ea însăși o recompensă, mulțumesc cerului!). Destul de preocupată de sine și rezistentă la astfel de frustrări, poezia mea se mulțumea cu nemulțumirea generoasă a unor scriitori dragi că nu i se dă un bobârnac să iasă odată la iveală, ca să-l citez pe deja legendarul Emil Brumaru.
De câțiva ani, am fost luate mai serios în seamă la capitolul premii, fapt care m-a făcut să reflectez și eu ceva mai serios la greutatea lor vaporoasă. Și am ajuns la concluzia că, dacă se dau pe bune, premiile sunt importante pentru un poet: și ca stimulent, și ca semn de vizibilitate, și ca o formă de consacrare chiar – una care, într-un climat literar normal, nu rămâne iluzorie. În plus, ele înseamnă și o recompensă materială de care amărâtul de autor, nerăsfățat pe la noi din punctul ăsta de vedere, are atâta nevoie.
Premiul Național „George Bacovia” opera omnia, primit la patru decenii de la debut, m-a bucurat mult. Și pentru că e tutelat de spiritul lui Bacovia, și pentru că lista nominalizaților acestei ediții ori cea a laureaților precedenți e redutabilă. Nu în ultimul rând, pentru că prestația juriului mi-a părut un val de aer proaspăt. Mărturisesc deschis: sunt fericită că am apucat să trăiesc momentul în care cinci tineri literați (majoritatea cunoscuți de mine doar din scris) au avut curajul să sfideze cutumele românești, să fenteze inerția cvasigeneralizată a juriilor autohtone care pun ștampila pe mereu aceleași nume. Mai mărturisesc și convingerea că numai și numai obrazul subțire al juriului – adică respectul de sine și față de misia lui ¬ asigură bunul renume al unui festival de literatură. Or, cel organizat de Biblioteca județeană „C. Sturdza” și directorul ei, scriitorul Adrian Jicu, a știut să-și asigure un bun renume. La cât mai multe ediții faste, Bac-Fest!
Adrian Jicu
E greu de spus în câteva cuvinte ce a însemnat ediția din acest an a Festivalului Bacovia. Aș spune, în primul rând, că a fost o ediție despre regăsire. Despre nevoia de a relua, după o pauză de doi ani, o frumoasă poveste despre și pentru Bacovia. M-a bucurat, înainte de toate, disponibilitatea juriului de a merge mai departe, într-un format deja consacrat, cu patru secțiuni. Au fost nominalizări diverse și consistente, decizia finală nefiind deloc ușoară. Premiul Național „George Bacovia” – Mariana Codruț, Premiul pentru cartea de poezie (2021) – Simona Popescu, Cartea plantelor și animalelor, Premiul pentru cartea de critică a poeziei (2021) – Cosmin Ciotloș, Cenaclul de Luni, și Premiul pentru debut poetic (2021) – Alexandra Pâzgu, Dă tot ce ai.
Dincolo de Gala premiilor, aș remarca numărul mare al celor prezenți la cele 16 evenimente din cele 4 zile de festival: joi, o inedită expoziție de manuscrise bacoviene, expoziția „Portret Bacovia”, de Dionis Pușcuță, colocviile cu tema „Romanul în epoca postumană”, premiile revistei „Ateneu” (premiul de excelență – Petru Cimpoeșu, premiul pentru poezie – Diana Iepure, premiul pentru proză – Cristi Fulaș, premiul pentru critică – Adrian Mureșan și premiul special – Mircea Platon), efervescentul spectacol al Trupei Act Bacău, Fată de măritat (o adaptare după Dumitru Solomon), vineri, lansarea romanului Călătorie în iad și în rai și-n oraș, de Dan Perșa, conferința lui Vasile Ernu, Bacovia și generația perestroika din Basarabia, concertul susținut de trupa 3 Parale, sâmbătă, lectura de poezie de la cochetele Galerii Karo, unde, pe fundalul caricaturilor Bacovia (realizate de artistul plastic VEM), au citit Radu Vancu, Diana Iepure, Gabriela Vieru, Valentin Talpalaru, Adrian Alui Gheorghe, Violeta Savu, Mir Bălan, Tincuța Bernevic și Dan Petrușcă, apoi dialogul între Bogdan Crețu și Andreea Goldiș, pornind de la recenta biografie Nichita. Poetul ca și soldatul, recitalul plin de emoție și expresivitate al actriței Eliza Noemi-Judeu – Tăcerile lui Nichita, iar duminică, o dublă lansare de carte: Constantin Călin – Iarăși Bacovia!… și romanul Iorgu, de Adrian Jicu, expoziția foto I-auzi corbii…, realizată de artistul Ovidiu Ungureanu, și un concert de gală, având în prim-plan trei voci superbe: Analia Selis, Cristina Dăscălescu și Gabriela Iștoc.
Ediția din acest an a Festivalului Bacovia a fost organizată de Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Bacău și cu ajutorul unor parteneri și prieteni de nădejde: Universitatea „George Bacovia” Bacău, Inspectoratul Școlar Județean Bacău, C. N. „Vasile Alecsandri”, C. T. „N. V. Karpen”, C. N. „Ferdinand I”, C. N. „Gheorghe Vrănceanu”, C. N. „Mihai Eminescu”, C. N. „Ion Ghica”, C. N. „Ștefan cel Mare”, Colegiul de Artă „George Apostu”, C. T. „Henri Coandă”, Filarmonica „Mihail Jora” Bacău, Arhivele Statului. Serviciul Județean Bacău, Muzeul de Științe „Ion Borcea” Bacău, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău, Casa Memorială „George Bacovia”, Galeriile Karo, Teatru Fain, Uniunea Scriitorilor din România. Filiala Bacău, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Filiala Bacău, Uniunea Artiștilor Plastici din România. Filiala Bacău, Academia de Dans „Adamas”, Editurile „Humanitas” și Polirom, Cromatique Studio, Cotnari și Elitemob.
De asemenea, ne-au fost alături, sprijinindu-ne în promovarea evenimentelor din cadrul festivalului numeroși parteneri media: TVR, TVR Iași, Radio România Actualități, Radio Iași, Radio Trinitas, EUROTV Bacău, TELE 1 Bacău, E TV Bacău, Jurnal FM, Mesagerul FM, revistele „Observator cultural”, „Timpul” și „Ateneu”, cotidianul „Deșteptarea”, Bacău.net și lista rămâne deschisă. Tot aici merită menționați cei mai faini voluntari, voluntarii Bac-Fest, care dau, de fiecare dată, culoare festivalului cu energia și entuziasmul lor.
