Brescia, oraș ca o carte fără sfârșit

Orașul Brescia din Italia m-a primit și m-a îndemnat să-i răsfoiesc paginile și cronicele, să-i parcurg străzile și să-i cunosc istoria asemeni unei cărți misterioase, voluminoase și ademenitoare. Brescia, oraș din nordul Italiei, bogat în tradiții și obiceiuri, cu o istorie milenară, multietnic, multicultural, industrializat și cosmopolit m-a fascinat din primele zile prin diversitatea arhitectonică. Orice edificiu care-mi focaliza privirea mă copleșea cu un noian de informații, uneori prea haotice pentru mine. Aveam nevoie de o sistematizare mai temeinică a datelor și evenimentelor, ca să-mi dau seama cine a mai trecut pe locurile unde mă duceau pașii și să apreciez tot ce se afla în jurul meu. Astfel, cu timiditate, grație proiectului Fondului Ambiental Italian „Un pod între culturi”, în colaborare cu Fundația Brescia Musei, am purces la studierea orașului în care locuiesc de douăzeci de ani. Iar din cunoștințele acumulate ani la rând, datorită proiectului care se bucură de continuitate, voi încerca să fac un scurt traseu, în speranța, că împreună, virtual, să vizităm parțial orașul Brescia. 

Vom porni de la zidurile vechi ale Brixiei (denumirea antică a orașului) și anume de la Turnul della Pallata (turnul de veghe, iar denumirea „della Pallata” posibil că derivă de la fortăreață adiacentă construită din pari – pali”). Turnul de veghe, datat cu anul 1254, s-a păstrat intact până în zilele noastre. Cu o bază în formă de pantof, cu contraforturi la colțurile expuse și puține geamuri mici, a fost construit din mari bolovani de piatră extrasă din cariera sătucului din vecinătate Botticino. Turnul are o înălțime de 31 de metri până la creneluri și, respectiv, 34 până la clopotniță. Timpul nu l-a cruțat, transformându-i piatra într-o culoare gri, dar în pofida anilor mai stă de veghe și azi, falnic și destoinic, așteptându-și vizitatorii și „scandând” ora locală grație orologiului. Construit în epoca medievală, turnul a îndeplinit mai multe funcții. Istoria narează că aici a fost cândva, prin secolul al XVII-lea, o închisoare pentru femei, iar analele mai scriu că, de la poalele Turnului, se dădea startul la care participau prostituate din zonă, întrecându-se, o dată în an, într-o cursă și care ajungea prima în piața Garibaldi era învrednicită cu o zestre bunicică pentru măritiș. 

După ce am contemplat zidurile Turnului și am făcut mici incursiuni în istorie, e imposibil să nu fi observat în preajmă Fântâna monumentală, alcătuită dintr-o compoziție arhitecturală în care intră patru statui alegorice. Figurile masculine reprezintă divinitățile celor două râuri principale ale orașului Brescia: Mella și Garza. Alte versiuni atribuie aceste două figuri alegorice respectiv lacului de Garda și Iseo. În partea de sus a sculpturii e reliefată o figură feminină dominantă, reprezentând personificarea Brescei și a calităților ei. Ține în mână cupa abundenței, iar atributele militare: haina și casca, se referă la curajul și valoarea militară de care au dat dovadă localnicii. Câteva minute de contemplație ne transbordează în timpuri îndepărtate, unde grație imaginarului, pietrelor, inscripțiilor și sculpturilor ne apropiem cu pași timizi de istoria milenară a acestui oraș fantastic. 

Corso Mamelli, străvechea stradă a aurarilor. Nu este nevoie să ne îndepărtăm mai mult de zece metri, ca să ajungem în Corso Goffredo Mamelli, autorul imnului italian „Frații Italiei”. Această stradă are o importanță dublă, dacă nu chiar triplă: cândva făcea parte din drumul principal Emilia Galică, care pornea din Verona, traversa Brescia și continua până la Milano. Pe această stradă, nu prea largă astăzi, în secolul al XVII-lea, existau 25 de orfevrării – ateliere de prelucrare a aurului. Căutând cu privirea în jur, vom observa unde s-au suprapus erele, unde-i noul și unde s-a oprit anticul. Ne va opri ochiul amprenta timpului, încrustată pe peretele unei clădirii din dreapta noastră – o sculptură mică, dar importantă, căci simbolizează dreptatea și ține în mână un cântar, iar dacă mai facem câțiva pași observăm și o intrare. Aici e fostul palat care permitea mărfurilor să intre și să iasă din oraș, iar acum, în incinta edificiului, este sediul unea din facultățile Universității din Brescia. Până a continua itinerarul, mai întâi să sorbim cu căușul palmei apa rece din „izvorul”,  care se aude șopotind în stânga noastră, invitându-ne să ne potolim setea. 

Forul Roman din Brescia. Ar fi un păcat să nu poposim la unul din cele mai semnificative locuri publice din Brixia romană: Piazza del Foro. E o piață construită la intersecția dintre drumul principal roman Decumano Massimo și Cardo Massimo, astăzi strada Muzei. În această piață aveau loc trei momente fundamentale: ritualul rugăciunii, se comercializa și tot de aici se guverna orașul.

Capitolium. Rămânem în piață, nu ne grăbim! Suntem înconjurați de fațade care păstrează în adâncul lor amprente milenare: bisericuțe și rămășițe de taverne. Orice centimetru din jurul nostru e istorie: trecut și prezent, care s-au amalgamat într-o formă perfectă. Aruncându-ne privirea spre orizont, chiar în fața noastră se va profila în toată splendoarea Capitolium. Pe frontispiciu citim inscripția: Împăratul Cesare Vespasiano Augusto. Printr-o retrospectivă fugară traversăm, în câteva clipe, epoci, aflăm nume, atingem cu mâinile blocuri de marmură care ne permit să ne apropiem și mai mult de istoria milenară a orașului. Rămânem uimiți când aflăm că această clădire inițial era un sanctuar dedicat triadei capitoline: Iunona, Jupiter și Minerva, ca și templele care se aflau la Roma, pe dealul Capitolin. Devenim curioși și ne întrebăm: „Care este legătura dintre Brescia și numele împăratului roman Vespasiano”. Apelând la istorie, aflăm că: „ După moartea lui Nerone, cetățenii din Brixia Antică l-au susținut pe Vespasiano într-o bătălie de lângă Cremona. Și el, arătându-se generos față de cetățeni, intervine pentru a reconstrui templul”.  Fără grabă, cu atenție, vrem să ne apropiem de Capitolium maiestos din fața noastră, dar ceva, cu un nivel mai jos de locul unde stăm, ne atrage atenția. Pare un trotuar din epoca romană, iar dacă privim mai bine și răsfoim paginile istoriei deducem ușor că pe aici trecea drumul principal roman Decumano Massimo și brazda săpată în piatră sunt urmele carelor care treceau cu greutatea lor pe aici. Ne întoarcem în timp și în fața noastră apar oameni care aduc ofrande la templu, se opresc în tavernele din piață pentru a afla ce se întâmplă în oraș, dar și pentru a asculta veștile aduse de negustori. Imaginația nu se oprește aici, continuă să descopere trecutul și poposește la băile termale. Localnicilor le plăcea să stea aici cu prieteni. Dar veneau la termale și ca să-și facă o baie, din simplu motiv că nu aveau una acasă. La un moment ne amintim de toaletele vespasiane în care se plătea o taxă pentru a intra și, involuntar, ne amintim fraza „banii nu au miros” și cineva murmură încet: „Pecunia non olet”.

Teatrul Roman. Imaginația și informațiile sugerate de istorie nu ne lasă o clipă să ne tragem sufletul, chiar dacă ne aflăm pe una din cele mai vechi străzi din Brescia: Decumano Massimo. Suntem indeciși, nu știm în care parte s-o luăm: spre stânga, unde a fost cândva mănăstirea călugărițelor, astăzi Muzeul „Santa Giulia”, sau să cotim la dreapta, ghidați de imaginație, să urmărim vreo comedie sau o dramă la Teatrul Roman. Cotim spre dreapta noastră, unde temerar ne așteaptă Teatrul, întrezărind forma lui semicirculară, precum  erau teatrele antice grecești și citim la intrare că a fost construit în 44 Î. Hr.  Situat la poalele colinei Cidneo, era considerat unul din cele mai mari edificii, după Arena din Verona. Vestigiile Teatrului Roman ne permit oricum să găsim un loc pentru popas, imaginându-ne că suntem un spectator din Epoca Flaviană.

Setea de cunoaștere ne incită să continuăm itinerarul, parcurgând fiecare stradă, precum am frunzări pagini de carte, spre a afla cât mai multe despre istoria și cultura acestei localități minunate. Cartea unui oraș nu se termină niciodată, există mereu ceva ascuns de timp care așteaptă să fie descoperit.

Publicat în Print MDRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *