Caracterul intangibil al libertății

Matei Vișniec, Domnul K eliberat/Mr K Released. Roman tradus din limba română în limba engleză de Jozefina Komporaly și publicat de Seagull Books.

Recenzia romanului tradus în limba engleză de Jozefina Komporaly a fost scrisă de George Stanica și publicată în jurnalul academic The AALITRA Review, în Australia. AALITRA este Asociația australiană pentru traduceri literare. The AALITRA Review este jurnalul cu referenți științifici în domeniul traductologiei. În luna octombrie 2022, The AALITRA Review a publicat primul său număr special, dedicat în exclusivitate limbilor și literaturilor mai puțin traduse, https:// ojs.latrobe.edu.au/ojs/index.php/AALITRA/ issue/view/93. Comitetul editorial a decis să publice în acest număr special recenzia semnată de George Stanica.

Revista Timpul publică această cronică în versiunea în limba română, tradusă de Cristina Savin.

Renumitul Joseph K moare ca un câine la sfârșitul romanului lui Kafka, Procesul. Care ar fi fost deznodământul romanului dacă Joseph K, în loc să fie executat, ar fi fost eliberat? Iată un precedent bine‑cunoscut. Hamlet a pus la cale o stratagemă pentru ca Rosencrantz și Guildenstern să fie executați în locul lui. Acest eveniment, secundar în aparență, a inspirat una dintre cele mai jucate și analizate piese ale secolului al XX‑lea – piesa lui Tom Stoppard, Rosencrantz și Guildenstern au murit.

Matei Vișniec, poet și dramaturg francez de origine română, inspirat într‑o manieră similară de regimul totalitar din România, revizitează epilogul romanului lui Kafka și explorează consecințele sângeroase ale căderii regimului comunist din țara sa de origine. Domnul K eliberat, roman dramatic al scriitorului Matei Vișniec, este impregnat de universul enigmatic, suprarealist și absurd al lui Kafka. În prefață, autorul recunoaște [faptul] că romanul este un omagiu adus lui Kafka. Vișniec mărturisește cititorilor săi faptul că în 1987, an în care a părăsit România pentru a se stabili la Paris, s‑a simțit ca un prizonier abia ieșit din închisoare, care nu știa cum să‑și folosească libertatea. Scriitorul și‑a dat seama că obținerea bruscă a libertății, la fel ca și pierderea acesteia, poate fi resimțită ca un șoc și poate fi la fel de traumatizantă. Așadar, nu este de mirare că cele 42 de capitole ale cărții pot fi percepute ca 42 de episoade patologice din viața unui prizonier eliberat care suferă de stres post‑traumatic, agorafobie, autism, pierderea memoriei și alte nevroze.

În urma eliberării sale neașteptate, deși neconfirmată de șeful penitenciarului, Domnul K începe să rătăcească prin împrejurimile mizere ale penitenciarului aflat în permanentă extindere, evocând atmosfera claustrofobică din operele lui Kafka. În timpul acestor întâlniri cu numeroase personaje bizare, care amintesc de pacienții din filmul lui Miloš Forman, Zbor deasupra unui cuib de cuci, mintea Domnului K începe să pună sub semnul întrebării valoarea practică a acestei libertăți regăsite. Cititorul este derutat de reticența ambivalentă a Domnului K de a plonja în libertatea oferită de autoritățile penitenciarului. Domnul K nu pare prea încântat de perspectiva de a părăsi viața confortabilă pe care și‑a construit‑o în penitenciar. Protagonistul este atras de Rozette, bucătăreasa „grăsuță dar drăguță” a penitenciarului și petrece ore în șir în compania croitorului bondoc și binedispus care, în loc să‑i termine costumul, îi oferă tururi ghidate ale vechiturilor sale, tururi care par să nu se termine niciodată. Pe lângă stresul post‑traumatic, Domnul K pare să sufere de un soi de sindrom Stockholm de‑a dreptul masochist, atunci când își amintește, cu oarecare indulgență, de torturile administrate de Fabius, paznicul sadic al penitenciarului.

Romanul Domnul K eliberat nu este o continuare a romanului Procesul. Autorul este interesat mai mult de conceptul de libertate ambiguă și mai puțin de cel al injustiției. Frica de Libertate, concept propus de filozoful german Erich Fromm în cartea cu același titlu, poate explica reticența Domnului K de a părăsi penitenciarul. Fromm propune două tipuri de libertate, libertatea emergentă (libertate negativă) și libertatea creativă (libertate pozitivă). Cu toate acestea, Domnul K pare să ezite între nostalgia pentru siguranța oferită de încarcerare și eliberarea abia obținută, pe care o încearcă intrând și ieșind din închisoare. Marcat de o confuzie totală, K riscă o nouă condamnare atunci când oferă mâncare și cizme unui prizonier evadat, care se ascunde după un morman de gunoi aflat în una dintre curțile uriașe ale închisorii. Atunci când se duce în orașul său de origine, împreună cu un paznic, să aducă pâine pentru prizonieri, Domnul K elaborează o strategie complexă pentru a‑i convinge pe localnici că nu a fost eliberat. Acest comportament irațional scoate la iveală frica lui de libertate care se transformă treptat într‑o paranoia cronică.

Domnul K este un caz clasic de mauvaise foi, așa cum îl descrie Jean‑Paul Sartre. Cunoscutul aforism al lui Sartre, „omul este condamnat să fie liber”, aforism pe care filozoful francez l‑a schimbat drastic după ce a înțeles mai bine atrocitățile comise de Stalin, capătă un sens ironic în romanul lui Vișniec, pentru că Domnul K preferă teritoriul familiar, iar acest lucru se reflectă în dubla sa personalitate. Gama de afecțiuni psihologice de care suferă Domnul K, dar și personajele acestui roman nu sunt întâmplătoare. Comportamentul aberant și nevrotic este oglindit în una dintre cele mai jucate piese de teatru scrise de Matei Vișniec, Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, autorul aparținând astfel grupului de suprarealiști, care îl include pe regizorul Luis Bunuel. Povestea eliberării din închisoare a Domnului K se derulează întocmai ca un scenariu de film, cu secvențe halucinante de spectacol burlesc, iar din acest motiv este probabil mai asemănătoare filmului Fantoma libertății, semnat de Bunuel, decât romanului lui Kafka.

Caracteristicile teatrale și cinematografice ale narativului nu surprind cititorul, deoarece Vișniec este foarte cunoscut ca dramaturg, iar piesele sale de teatru urmează tradiția unor dramaturgi precum Artaud, Ionesco, Beckett, dar și a unor regizori ca Bunuel și Antonioni. Dacă ar fi trăit, Orson Welles ar fi fost probabil tentat să realizeze o ecranizare a romanului Domnul K eliberat, o continuare a filmului alb‑negru realizat în 1960, inspirat de Procesul lui Kafka, avându‑l în rolul principal pe Anthony Perkins. Într‑o manieră asemănătoare conceptului creat de Matei Vișniec, Orson Welles a descoperit un unghi diferit de cel al lui Kafka, ceea ce i‑a permis să surprindă o perspectivă inedită a grotescului și a caracterului intangibil al justiției într‑o societate paranoică. Vișniec a adăugat operei kafkiene o dimensiune personală, și anume caracterului intangibil al libertății într‑o societate totalitară.

A traduce opera lui Matei Vișniec din română în engleză este un proces extrem de meticulos datorită structurii eliptice a dialogului și a exprimării ambigue. Traducătoarea Jozefina Komporaly, conferențiar universitar în dramaturgie, care a editat și o antologie a pieselor lui Vișniec, publicată de Seagull Books, explorează bogata operă literară a autorului și realizează o traducere foarte reușită a creației originale.

Traducere: Cristina Savin, Editor, The AALITRA Review, Australia

George STĂNICA este jurnalist, a lucrat în redacția de la Londra a BBC în limba română

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Cultură
Mihai Buzea

Împrumutul care nu mai poate fi restituit

Iertați‑mă pentru acest titlu de articol! Dacă era după mine, nu‑l scriam niciodată. Dar alternativa ar fi fost „Misterul morții din Strada Lungă sau Cum

Print
Gabriela Vieru

Un Houellebecq mai tandru

Anéantir, tradus la noi cu titlul Anihilare de Daniel Nicolescu la Humanitas Fiction, e cel de‑al optulea roman al lui Michel Houellebecq și, dacă ar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *