Casa Josef Zoller – „Palatul alb” de pe Strada Elena Doamna

Cu toții am auzit de frumusețea Iașului în perioada Belle Epoque-ului și multe dintre clădirile din oraș sau de prin împrejurimi ne stau mărturie – de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” până la Castelul Miclăușeni. Plimbându-te pe străzile orașului, e imposibil să nu dai de o fărâmă de istorie care să te tragă cu ea într-un timp când lumea era mai elegantă, mai manierată și mai puțin grăbită, o lume unde caleștile se amestecau cu automobilele de lux, iar crinolinele și volanele erau realizate după cele mai sofisticate tipare din Paris, o societate care tocmai descoperea cele mai importante invenții din istoria umanității.

Mergând pe firul liniei de tramvai, pornind din Piața Unirii, în Târgul Cucului drumurile se bifurcă: ori înspre dealul Tătărașului, ori tot înainte, spre cartierul Tudor Vladimirescu. Urmând calea celui care a făcut revoluția din 1821, vom ajunge pe Strada Elena Doamna care adăpostește câteva dintre bijuteriile secolului al XIX-lea: Maternitatea „Elena Doamna” – în trecut, Spitalul Israelit din Iași -, Casa Josef Zoller – recent restaurată, garnizoana armatei germane din cel de-Al Doilea Război Mondial sau Biserica Nouapostolică. De partea cealaltă a străzii, avem unul dintre cele mai vechi parcuri ieșene, Parcul „Grigore Ghica”, cu arbori de sute de ani, declarați monumente ale naturii. Pe oriunde îți arunci privirea în timpul acestei promenade, este imposibil să nu descoperi o bucată de istorie, iar una dintre cele mai fascinante este Casa Josef Zoller.

Supranumit și „palatul alb”, Casa Josef Zoller, singurul monument de patrimoniu privat din Iași, te frapează de la prima vedere, fie că o zărești ziua, scăldată de lumina soarelui, fie că o vezi seara, târziu, pusă în valoare de lumina rece și sobră a reflectoarelor. Construită în stil neoclasic – linii geometrice clare și precise, putem observa elementele preluate din arhitectura antică precum coloanele corintice și fațada plană și lungă inspirată din stilul roman  – clădirea este o bijuterie, zugrăvită în cea mai pură nuanță de alb.

Istoria acestui monument este una complicată. La început a fost una dintre cele mai frumoase clădiri ale Belle Epoque-ului, făcută după planurile lui Josef Zoller și terminată după trei ani, cu lucruri comandate din străinătate, cu uși din lemn masiv sculptate și cu pereți pictați. Casa se afla în mijlocul unui domeniu impozant, avea alipită de aceasta camerele slugilor și era înconjurată de fabrica de ciocolată a industriașului, de curtea cu pomi fructiferi, de grădină și de domeniul de viță de vie, iar fântâna, construită sub formă de cișmea, desăvârșea aspectul. Și fabrica era concepută tot în stilul neoclasic, dar, din păcate, aceasta nu mai există în zilele noastre, arhitectura inițială fiindu-i schimbată complet.

Comuniștii au confiscat casa lui Josef Zoller, fiind, evident, o casă de chiaburi și au transformat-o în patru apartamente de locuit, a câte două camere fiecare, structura sa fiind alcătuită din opt camere principale. Din lipsa posibilităților financiare, cele patru familii care au locuit spațiul nu au putut întreține și conserva arhitectura și designul somptuos al casei, ea intrând, încetul cu încetul, într-un proces de degradare.

Recuperată de actualul proprietar în anul 2013, Casa Josef Zoller a trecut printr-un serios proces de restaurare ce a durat, coincidență sau nu, trei ani (atât cât a durat și construirea ei de către industriașul evreu). Colaborând cu arhitecții specializați pe restaurarea monumentelor istorice – care au readus la viață și somptuozitatea Palatului Culturii, unul dintre monumentele istorice centrale ale orașului Iași -, a încercat să păstreze aerul boem al clădirii și să îi redea strălucirea din vremurile de demult. Elementele care construiesc fațada clădirii au fost restaurate și recondiționate după planurile pe care le-a conceput Josef Zoller. Gardul din fier forjat, lucrat manual, ce datează din anul 1912, a fost readus la viață, fiind unul dintre elemente care fac parte din structura originară a casei Zoller. În curte, pavajul este din piatră albă pentru a sublinia formele geometrice ale arhitecturii neoclasice: piatra cubică alternează parcă matematic cu piatra albă. Ferestrele casei sunt mari, lăsând lumina naturală să pătrundă în fiecare ungher al casei. În interior, cromatica este unitară, în tonuri neutre, elegante, respectând duetul alcătuit din nuanțele alb-crem și oliv printre care se amestecă accentele de auriu aduse de accesorii. Materialele folosite în construcția designului interior sunt cele naturale precum piatra, lemnul și bronzul. Ușile au fost concepute din eucalipt sculptat, încercând să imite modelul inițial, piatra din casă și dalele sunt din travertin, iar mâna curentă, care înnobilează scara ce duce spre etaj, este din bronz masiv, lucrat manual de către artizani din Ucraina. La intrarea în casă, avem o marchiză din fier forjat, lucrată manual, veche de la 1900, reprezentând și ea unul dintre elemente care au rămas intacte încă de pe vremea când familia Zoller locuia în imobil.

Din vechiul domeniu nu a rămas decât casa, însă doamna Gianina Vera Poroșnicu își dorește să aducă în atenția ieșenilor, dar și a turiștilor, valorile familiei Josef Zoller. Așadar, în fața monumentului istoric, lângă stația de autobuz, este un info-chioșc care prezintă istoria familiei industriașului evreu, a casei și a străzii, ea însăși plină de legende și istorii care spun că soția domnitorului Cuza, Elena Doamna, ar fi locuit o perioadă în apropierea casei Zoller, la una dintre mătușile sale. În curte, avem un manechin care o înfățișează pe fiica cea mică a industriașului, Elsa Zoller, pianistă cunoscută în epoca interbelică și supraviețuitoare a Pogromului de la Iași, un simbol pentru această familie greu încercată de atrocitățile celui de-Al Doilea Război Mondial. Destinul ei a fost unul reprezentativ pentru cei care au reușit să evite, datorită sorții norocoase, moartea, ea fugind mai întâi la București, apoi la Paris, unde și-a găsit, în sfârșit, liniștea. Înainte de acesta, în curtea Casei Zoller s-a aflat pianul celebrului anticar, Dumitru I. Grumăzescu, vechi de o sută de ani, un simbol al aristocrației de demult fabricat de Arthur Proksch, un cunoscut fabricant de instrumente din Cehia, stabilit în Viena. Despre acest instrument, actualul proprietar a oferit mai multe declarații presei, una dintre ele spunând următoarele: „Pianul domnului Dumitru I. Grumăzescu a fost de doi ani dat Casei de Cultură din Tg. Neamț, mai precis „Casei de Cultură Ion Creangă” și a stat chiar pe scenă, martor al multor evenimente culturale din Tg. Neamț. Este un pian cu coadă, vechi de peste 100 de ani, de origine germană. Este pianul pe care domnul Grumăzescu l-a avut la Anticariatul Grumăzescu din Iași, de pe Strada Lăpușneanu. Pianul are o bordură lucrată manual și este acordat, la el putându-se cânta.”

Un lucru important de precizat despre Casa Josef Zoller este faptul că aceasta se află pe un sit istoric rezidențial alături de fosta garnizoană a armatei germane din cel de-Al Doilea Război Mondial (aflată în stânga casei), de o casă boierească din secolul al XVIII-lea (din păcate, declasată din gradul de monument istoric din cauza modificărilor aduse asupra sa) și un bloc cubist declarat, aflat la capătul străzii. Cele trei își au fundația pe zidurile cetății lui Ștefan cel Mare. Mai mult decât atât, Casa Josef Zoller face parte și din circuitul turistic evreiesc al Iașului alături de Sinagoga Mare, Sinagoga Merarilor și maternitatea, în trecut, Spitalul Israelit unde a fost administrator însuși Josef Zoller.

Totodată, strada pe care se află casa, Elena Doamna, este un melanj între vechi și nou, pe o parte fiind monumentele istorice reprezentate de Biserica Nouapostolică, Biserica Albă care datează de la 1800, Maternitatea „Elena Doamna”, Casa Josef Zoller ori de fosta garnizoană a armatei, iar pe cealaltă aflându-se unele dintre cele mai înalte clădiri din Iași precum Hotelul Hampton (fost Europa) și unul dintre corpurile Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” (înainte corp al Universității „Petre Andrei”).

Așadar, ori de câte ori veți simți nevoia unei călătorii în timp, una dintre recomandările mele este o promenadă pe strada Elena Doamna, iar contemplarea Casei Zoller este obligatorie pentru că, numai privind-o, vei simți cum lumea din jurul tău se metamorfozează în cea de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Publicat în Cultură, Istorie, RecenziiRecomandat1 recomandare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *