Bun cunoscător al spațiului exsovietic, cu expertize publicate în presa națională și internațională, cu mai multe perioade petrecute în Rusia (unde a lucrat pentru BBC World Service, vorbind bine limba rusă), Ucraina și Republica Moldova, istoricul Armand Goșu (Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București) analizează, în acest număr al revistei „Timpul”, împlinirea unui an de război, de la agresiunea Federației Ruse asupra Ucrainei. Armand Goșu este și autorul a două cărți despre evoluțiile de la Kremlin, „Rusia. O ecuație complicată” (cu două ediții) și „Putin. Obsesia imperiului”, apărute la Editura Polirom. Am comentat, pe parcursul interviului, și amenințările asupra Republicii Moldova, pericolele ce decurg din războiul ucrainean.
Cum ați caracteriza acest an de război, de când Federația Rusă a invadat Ucraina?
E dătător de speranță. Întregul an de lupte s‑a încheiat mai bine decât se putea anticipa.
De ce dătător se speranță? Chiar există o speranță?
Da, există. Rusia este, din punct de vedere militar, mult mai slabă decât anticipau cei mai mulți. Ucraina, privind‑o militar, politic, social, e mult mai solidă. Ucraina este, pentru Rusia, un adversar mai puternic decât se aștepta aceasta. Ce s‑a întâmplat, după 24 februarie 2022, n‑a fost o operațiune de tipul celei din 2014, când Rusia a venit, a ocupat și a anexat Crimeea. Tot ce s‑a întâmplat în ultimul an de război e în cu totul alt registru. Ucraina rezistă, iar Rusia se împiedică de realitatea din teren.
Ucraina nu va accepta concesii teritoriale
În acest moment, anticipați un final?
Toate războaiele se termină, la un moment dat. Și acest război se va termina. Ca să se termine acest război ar trebui ca Partida războiului de la Moscova să piardă puterea. Nu ajunge doar Putin să piardă puterea. Putin poate să facă, în 2024, o rocadă cu Medvedev, care este unul din cei mai devotați și mai agresivi susținători ai războiului. Partida războiului de la Kremlin trebuie să fie îndepărtată de la putere, să vină alte forțe politice care să înțeleagă că singura salvare este oprirea imediată a războiului. Care să facă pace și să retragă trupele din Ucraina.
Se va retrage Rusia din Ucraina?
Deocamdată, nu, Partida războiului de la Kremlin va continua să ocupe militar unele teritorii din Ucraina, 18% din întreaga suprafață a țării. Rusia are resurse foarte mari să continue războiul. Chiar și în cazul respingerii trupelor rusești de pe teritoriul ucrainean, războiul nu încetează câtă vreme Putin și Partida războiului sunt la putere. Problema e la Kremlin, la Moscova.
Se poate încheia războiul prin cedări teritoriale ale Ucrainei?
În nici un caz. Ucraina nu va accepta, sub nici o formă, concesii teritoriale. Oricât de mare va fi presiunea, Ucraina nu va ceda din teritoriile sale, nu va plăti cu teritorii pacea. Asta ar însemna, dacă teritorii ale Ucrainei intră în componența Federației Ruse, că se creează un precedent foarte periculos, iar joaca cu granițele poate să arunce în aer toată structura de securitate de după Al Doilea Război Mondial.
Acele teritorii sunt dominate, numeric, de populația de origine rusă, iar Rusia se consideră stăpână pe acele teritorii. Nu se poate încheia războiul prin renunțarea la teritorii care să treacă de la Ucraina la Rusia?
E o invazie, e un război în care acele teritorii ale Ucrainei au fost ocupate militar. În funcție de evoluția războiului, Ucraina ar putea fi obligată să încheie războiul prin cedare de teritorii. Dar precedentul e foarte periculos. Ucrainenii știu că rușii nu se vor mulțumi doar cu jumătate din Donbas, vor dori întreaga regiune, apoi vor vrea tot sudul Ucrainei, apoi jumătate din Ucraina, apoi vor dori toată Ucraina. Și nu se vor opri până nu vor controla Polonia, România, Republica Moldova. Putin a spus‑o clar. Noi nu vrem să‑l luăm în serios, dar există documentul din decembrie 2021, trimis către NATO și Statele Unite, în care a cerut revenirea la o situație de securitate dinaintea primei extinderi a NATO, din 1997. Practic, Putin vrea ca toate țările foste socialiste aflate, acum, în NATO, să iasă din NATO și să rămână într‑o zonă gri, din care, oricând, pot trece în sfera rusească de influență.
Cum se poate caracteriza situația de pe front?
Ofensiva rusească s‑a soldat cu pierderi enorme. Rusia nu este „stăpână” decât pe o parte din Donbas. Au fost sute de tancuri și vehicule ale infanteriei mecanizate rusești distruse la Vuhledar; nu reușesc să ocupe Bahmut după opt luni de asediu. Nici în nord, spre Lugansk, rușii nu au reușit să avanseze. În curând începe dezghețul, vine rasputița, armata rusă o să patineze în noroi.
Opoziția din Rusia a fost distrusă înaintea războiului
Ați vorbit de schimbarea Partidei războiului la Kremlin, singura care ar putea aduce pacea. De ce nu sunt proteste, de ce nu sunt, în interiorul Rusiei, oameni care să‑l critice pe Putin? E societatea rusă atât de controlată?
E un regim autoritar, aș spune chiar dictatorial, a fost adoptată și o legislație foarte dură împotriva celor care protestează. Opoziția a fost distrusă înaintea războiului, cei care au participat la protestele care au marcat întoarcerea lui Navalnîi, după 17 ianuarie 2021, au ajutat fără să vrea puterea. Au fost identificați toți cei care erau contra lui Putin. Dintre protestatari, jumătate sunt arestați și jumătate sunt fugiți din Rusia. De unde opoziție? Sunt oameni disperați, speriați, nu avem, în Rusia, opoziție politică, nu există opoziție civică, iar legile sunt represive. De anul trecut, de când s‑a decretat mobilizarea parțială, se vorbește de peste un milion de persoane care au fugit din Rusia în țările din Caucazul de Sud, în Kazahstan, în Turcia. Nu vedem acest val de refugiați ruși pentru că oamenii stau ascunși. Au fugit din Rusia, pentru că nu vor să moară pentru Putin.
Cum interpretați discursul lui Vladimir Putin, ținut în Parlament, la un an de la agresiunea asupra Ucrainei?
E un discurs, care, de obicei, se ține în luna decembrie. Este adresat națiunii ruse, publicului intern. Pe mine m‑a șocat că televiziunile din România au transmis în direct acel discurs, având și așteptări enorme.
E clar că toți acei care au luat decizia transmiterii în direct habar n‑aveau la ce să se aștepte. Și presa internațională a mușcat, mulți așteptau ca Putin să declare un război general sau un război antiterorist. Repet: acel discurs era pentru uz intern, nu era nimic acolo care să influențeze evoluția războiului.
Cum interpretați, în acest context, vizita lui Joe Biden la Kiev, apoi discursul de la Varșovia?
E cu totul altceva. Este o prostie să compari discursurile, cel al lui Putin și cel al lui Biden de la Varșovia. Discursul lui Putin a fost de uz intern, cel al lui Biden de la Varșovia a fost pentru opinia publică internațională și am avut unul din cele mai bune discursuri ținute de un lider occidental de la declanșarea războiului.
Rusia dorea să atace Ucraina, folosind teritoriul Republicii Moldova
Președintele Biden, în discursul de la Varșovia, a salutat‑o pe președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, arătându‑și solidaritatea cu Republica Moldova. Cum interpretați această adresare directă?
Președintele Biden a mai făcut un lucru excepțional, a salutat cetățenii din Republica Moldova: „Președintele Maia Sandu se află aici, astăzi, [la Varșovia, 21 februarie] sunt mândru să fiu alături de dumneavoastră și de poporul iubitor de libertate al Moldovei. Vă rog, oferiți‑i un rând de aplauze!”. Este un clar semnal de susținere a Republicii Moldova de către Statele Unite, iar „formularea poporul iubitor de libertate al Moldovei” este colosală, arată sprijinul Statelor Unite nu pentru un politician, ci pentru cei care trăiesc în Republica Moldova și au nevoie de libertate.
Este amenințată Republica Moldova de un război?
Este amenințată. Republica Moldova este amenințată de 30 de ani. Ne putem aștepta la acțiuni disperate ale Rusiei de destabilizare a Republicii Moldova. Acum un an, Republica Moldova era și mai amenințată, când circulau intens planurile de ocupare a regiunii Odessa de către Rusia. Dacă era ocupată Odessa, se ajungea foarte ușor în Transnistria. Vă rog să rețineți: Rusia n‑ar fi vrut să ocupe militar Chișinăul, ci să‑și creeze un cap de pod la Odessa și în Transnistria pentru a ataca, în continuare, Ucraina. Rusia dorea să atace Ucraina, să deschidă un nou front de luptă împotriva Ucrainei, folosind teritoriul Republicii Moldova. Acest lucru nu este posibil cu actualii guvernanți de la Chișinău. Menționarea președintei Maia Sandu de Joe Biden, la Varșovia, este o garanție de securitate pentru Republica Moldova și un semnal că de pe teritoriul Republicii Moldova nu va fi atacată Ucraina.
Pot să fie provocări din Transnistria, se poate întâmpla ceva acolo?
Liderii economici din Transnistria, grupul Sheriff, nu mai sunt atât de bine controlați de Rusia, nu cred că se vor lăsa utilizați de Moscova. De ce? Sunt oameni cu foarte mulți bani, circulă și au afaceri în toată Europa, au reprezentanță la Frankfurt, comerțul Transnistriei este, în primul rând, cu Germania și cu România. Dar au relații bune și cu Ucraina, au dezvoltat schimburi economice substanțiale cu aceasta. Acești lideri transnistreni n‑au nici un interes să se alăture Rusiei și să le fie afectate afacerile, să fie sub sancțiuni economice. Interesele lor personale îi fac reticenți la tentativele Rusiei de a‑i utiliza împotriva Ucrainei. Miza Rusiei este de a răsturna guvernarea proeuropeană de la Chișinău, ca să deschidă un nou front de luptă împotriva Ucrainei, Ucraina să fie obligată să se apere la granița cu Republica Moldova. Cu un nou front de luptă, Ucraina ar fi obligată să lupte și în regiunea Donbas, în Herson, Zaporojie, dar și la granița cu Republica Moldova, ceea ce ar fi greu din punct de vedere militar, pentru că și‑ar dispersa forțele. Deocamdată, acest scenariu nu este posibil, dar ar fi putut să fie dacă Rusia ocupa Odessa.
Armata a XIV‑a a Rusiei, staționată în Transnistria, poate fi folosită în vreun fel?
Demult nu mai e Armata a XIV‑a. Sunt două grupuri militare operative. Unul de menținere a păcii, de circa 1.500 de oameni, și alt grup, vreo 450 de militari, care apără depozitele de armament de la Cobasna. Cu nici două mii de militari, aproape toți localnici – puțin instruiți să acționeze în condiții de război – nu văd cum Rusia ar putea ataca Ucraina. Dar poate crea diversiuni, tocmai pentru a disloca armata ucraineană,
nevoită să vină să apere granița cu Republica Moldova, iar pentru asta să transfere trupe de pe alte fronturi.
De ce s‑a schimbat guvernul și premierul de la Chișinău?
Trebuia să se facă această remaniere. Guvernul Nataliei Gavriliță s‑a descurcat foarte bine, dar nu era un guvern care să facă față unui război, era un guvern care propunea reforme în condiții de pace. Războiul a modificat agenda, războiul a crescut tensiunea politică, socială, a accentuat conflictele etnice. Ai diverși oligarhi fugari, Vlad Plahotniuc, Ilan Șor, Platon, care doresc să‑și păstreze rețelele de influență din justiție, din poliție și finanțează manifestații care își propun răsturnarea guvernului de la Chișinău. Acești oligarhi sunt utilizați de Rusia, pentru a crea diversiuni la Chișinău. Or, era nevoie de un guvern pentru condiții de război. Premierul Dorin Recean este fost ministru de Interne, înțelege mai bine chestiunile de securitate, știe sistemul militar și de securitate.
Republica Moldova a arătat credibilitate
Președintele României, Klaus Iohannis, a spus că Republica Moldova nu e singură, că România va sprijini Republica Moldova „în orice scenariu”. Ce înseamnă asta?
Nu știu ce înseamnă.
Poate fi și într‑un scenariu militar?
Poate fi și un asemenea scenariu, dar să nu ne închipuim că România va intra cu trupe în Republica Moldova. România face parte din NATO, ceea ce este foarte bine, o alianță de apărare colectivă, dar NATO n‑are un interes să escaladeze conflictul cu Rusia prin trimiterea de trupe militare în Ucraina sau Republica Moldova. Nu prea văd cum o țară membră NATO, România, să intre cu trupe în Republica Moldova, care nu este membră NATO. Dar România poate ajuta în multe feluri, nu trebuie o implicare militară directă. România a ajutat mult prin livrarea de gaz, de electricitate, un demers consistent și salvator pentru Republica Moldova. Statele Unite ale Americii au oferit Republicii Moldova ajutoare de milioane de dolari, un sprijin bugetar direct pentru a face față creșterii prețurilor la energie.
Mai este Republica Moldova dependentă de gazul rusesc?
Nu mai este. A fost ajutată de România, de Uniunea Europeană, inclusiv de Japonia. Statele Unite au oferit bani pentru cumpărarea de energie din alte surse, deci Rusia n‑a mai putut șantaja Republica Moldova cu gazul livrat. Curentul electric vine din România, Republica Moldova este conectată la rețelele de electricitate din România. Toată lumea a ajutat Republica Moldova, care stă economic foarte prost: reformele n‑au mers, nici pe departe, conform așteptărilor, guvernul de la Chișinău n‑a reușit să recupereze banii furați. Ajutoarele financiare, toate, s‑au bazat pe credibilitatea guvernării PAS, pe credibilitatea personală a Maiei Sandu, la Bruxelles, la Washington. Pur și simplu sunt cecuri în alb oferite Republicii Moldova pentru că, la Chișinău, este Maia Sandu la putere.
Puteți spune, acum, la începutul primăverii, că Republica Moldova a evitat colapsul, a trecut iarna?
Republica Moldova a trecut cu bine iarna. Sunt costuri mai mari, sunt prețuri mai ridicate la energie, la gaz, dar toate au fost subvenționate. Deși se anticipa că va fi o criză economică gravă, catastrofa a fost evitată prin ajutoarele financiare care au venit din toată lumea. Și asta pentru că Republica Moldova are credibilitate, a convins prin politica proeuropeană și proamericană.
Se putea întâmpla o lovitură de stat la Chișinău, cum a spus președinta Maia Sandu?
Da, posibil. Au fost arestări, au ieșit la iveală sumele de bani primite de cei care protestează în stradă. Nu sunt o invenție amenințările prin care trece Republica Moldova. Cât ține războiul din Ucraina, Republica Moldova va fi mereu amenințată.
Cum arată propaganda rusească în România
Ne întoarcem la București și în România. Aveți sentimentul că în România sunt oameni care țin cu Putin, care îl simpatizează pe liderul de la Kremlin?
Da. Pentru prima dată, după mulți ani, am sentimentul că nu sunt doar idioți utili. Și în politică, și în presă apar tot mai multe mesaje care se inspiră vizibil din propaganda rusească.
Cum arată această propagandă rusească?
Propagandiștii care fac jocul Moscovei nu laudă Rusia. Cel puțin în România, nu o laudă pe față. Ei spun că Occidentul e la fel de rău ca Rusia, că americanii sunt duplicitari, profund imorali, că ucrainenii sunt, de fapt, un fel de ruși, doar că nu vor să recunoască asta, și că oricum, nu‑s cu nimic mai buni decât rușii, că România a avut mai mult de suferit de pe urma Ucrainei decât de pe urma Rusiei. Mulți români, influențați de propaganda rusească, nu văd că Rusia a atacat Ucraina fără niciun motiv, a omorât oameni nevinovați, a răpit copii, nu înțeleg miza acestui război și consideră că ce se întâmplă în Ucraina n‑ar trebui să ne intereseze, pentru că e o răfuială între slavi, deci nu e treaba Occidentului. O bună parte din liderii de opinie din România nu realizează că de rezultatul acestui război depinde securitatea României și că Ucraina este cea mai importantă piesă de pe scena geopolitică a Europei, de consolidarea căreia depinde soarta și securitatea întregului continent. Putiniștii din România sunt antioccidentali, nu pro‑ruși. Putiniștii
sunt cei care pun sub semnul întrebării ajutorul pentru Ucraina, sunt cei care întrețin în opinia publică ostilitate față de Ucraina, sub diverse pretexte. Am ascultat oameni din sistemul de apărare și de politică externă, diplomați de rang înalt, persoane din serviciile secrete, unii pensionari, unii activi, care spun că o victorie a Ucrainei ar face‑o mult mai periculoasă pentru România, că, acum, Ucraina este înarmată până în dinți și ar fi o amenințare pentru echilibrul regiunii, mai ales pentru România. Nu înțeleg cum?! Ce se poate întâmpla? Ucraina, după război, va avea nevoie de 10‑15 ani să reconstruiască ce a distrus Rusia, vreo doi ani să demineze câmpurile minate de ruși. Tipul acesta de abordare foarte prezent în esthablishment-ul din România e halucinant. Continuă mitul național‑comunist că suntem înconjurați doar de vecini ostili, în frunte cu Ucraina. Asta spune ceva: avem o elită politică defectă, lideri de opinie care nu înțeleg semnificația agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. E un curent de opinie care vine, mai ales, dinspre serviciile secrete nereformate cu adevărat nici după trei decenii de la prăbușirea regimului Ceaușescu. Ideea goarnelor Kremlinului de la noi este să nu întoarcem spatele Rusiei, să n‑o supărăm, să ne gândim mai mult la istoria Rusiei, la civilizația rusească, la marea cultură rusească. Asta o spun oameni care habar nu au nici de istoria, nici de cultura rusă. Sunt ziariști‑mercenari de profesie, fie pentru servicii, fie pentru diverși politicieni, oameni care fac bani din audiență. Când vezi zilnic atâtea crime produse de armata rusă, asta e problema, că nu mai citim clasici ruși?! Sunt penibili și inadecvați, nu doar idioți utili ai Rusiei, cei care pun astfel problema.
Se poate reproșa ceva Ucrainei în acest război?
Militar? Economic?
Militar se poate reproșa ceva?
Sigur se poate reproșa, dar nu avem toate datele din teren. Oricum, armata ucraineană a schimbat comandanții de la momentul anexării Crimeii, au venit oameni pregătiți în academiile militare occidentale. După 2014, Ucraina n‑a pierdut timpul, nu s‑a lamentat, nu a așteptat Occidentul care să vină să‑l certe pe Putin, ci, pur și simplu, și‑a pregătit o elită militară pentru a‑și lua revanșa în fața Rusiei și pentru a‑și elibera teritoriul. Fără această nouă elită militară (câteva sute de ofițeri), soarta războiului ar fi fost alta. Sigur, contează enorm patriotismul și eroismul ucrainenilor. Dar, ucrainenii au ofițeri foarte bine pregătiți.
Se poate reproșa Ucrainei ceva în cazul intervențiilor cu canalul Bîstroe?
Nu sunt biolog, însă înțeleg că nu se poate reproșa. Reprezentanți guvernamentali și demnitari din Ucraina au răspuns solicitărilor presei românești și au explicat pașii făcuți. Din interviurile pe care le‑am
citit, rezultă că n‑a fost nimic secret, autoritățile române au fost informate de partea ucraineană despre lucrările de pe canalul Bîstroe. De asemenea, oameni de știință, oameni competenți, din România, inclusiv Alfred Vespremeanu, director al Stațiunii de cercetări maritime și fluviale Sfântu Gheorghe, au explicat că nu este afectată biodiversitatea Deltei Dunării. La fel a spus și fostul nostru coleg de la BBC, Adrian Stănică, care astăzi este director general al Institutului Național de Geologie și Geoecologie Marină din România, unul dintre cei mai competenți și respectați cercetători din Europa.
De ce crezi că s‑a iscat vâlva cu canalul Bîstroe?
Să facem un pic de istorie a ultimului an: avem povestea cu limba română, ca limbă a minoritarilor, care poate fi reglementată prin acțiuni diplomatice precise. Studiul limbii române nu e interzis în Ucraina, este doar diminuat, dar e nevoie de negocieri, și nu de inflamări ale statului român. Apoi, când președintele Zelenski era la Washington, a fost scandalul cu preoții români din Ucraina. Toate televiziunile numai despre asta au vorbit. Acei preoți s‑au dovedit că aparțin Patriarhiei Moscovei și fac jocurile Kremlinului. Acum, când președintele Biden era la Kiev și la Varșovia, încurajând Ucraina să reziste și asigurând‑o de tot sprijinul american și NATO – „Îi vom trage la răspundere pe cei care au comis acest război și pentru crimele împotriva umanității comise de ruși“ –, reapare scandalul cu Bîstroe, lansat de ministrul Grindeanu și amplificat de unii jurnaliști, care nu știu bine unde e canalul Bîstroe pe hartă, îl confundă cu brațul Chilia. Toate aceste gesturi publice, prin care Ucraina este acuzată că este dușmanul cel mai aprig al României, prin care este înfierată și ni se spune că acționează nedemocratic, că e cea mai coruptă țară de pe continent, nu e deloc exclus să fie operațiuni ale unei rețele rusești foarte bine înșurubate în instituțiile statului român, în zone de securitate, politică externă, apărare. Povestea cu Bîstroe a acaparat tot spațiul mediatic românesc, era principalul narativ privind Ucraina vreme de câteva săptămâni. Reproșez autorităților din România că nu intervin mai mult, că nu explică, nu vorbesc mai mult despre agresiunea Rusiei în Ucraina, că nu dau detalii despre ajutorul oferit Ucrainei de către România și de câte ori au ocazia îmbrățișează public teme ale propagandei rusești. Comunicarea – și a președintelui României, și a premierului, și a ministrului de Externe – suferă dramatic. Ar trebui organizate conferințe de presă în care să aflăm cum se poziționează România și care este mesajul pentru opinia publică în privința acțiunilor Rusiei. Chiar dacă se repetă, e nevoie de mesaje clare și simple.
De ce nu avem mesaje simple, clare și empatice?
Nu știu, dar este o mare problemă, care mă duce cu gândul la scenarii sumbre: statul român e ciuruit, instituții importante ale statului român sunt penetrate nu doar de idioți utili care fac jocul Rusiei, ci chiar de rețele care au de pierdut de pe urma victoriei Ucrainei în fața Rusiei.
interviu cu Armand Goșu, realizat de Ovidiu Șimonca
