Print

Am citit numărul recent (din 13 martie 2022) din ziarul spaniol „El Pais” dedicat Ucrainei (prin vreo 10 articole), așa încât fac aici o sinteză,

Cel mai lăudăros călător este, așadar, cinematograful. Și fiindcă veni vorba, să accesăm imaginarul tolkian: spațiul își alocă noi și noi proximități. Cu timpul e

Onorabila inițiativă de a recupera o serie de lucrări pentru copii, nereeditate din deceniile procustiene, ’60-70, când îmbrăcau haina nefirească a grafiei chirilice, a prins

E mare, mare păcat când poveștile alunecă în uitare. Nu mor de tot, ci, îmi imaginez, intră în hibernare precum ariciul, marmota sau ursul. Sau

Interviu realizat de Cristiana Ursache Povestea în majoritatea lucrurilor e călătoria – asta facem, călătorim în lume. Cum călătorim? Aici încep discuțiile. Cum călătorești? Treci

În salonul unui spital din Madrid două femei își sincronizează respirațiile, urmând ca din acel moment poveștile lor să se întrepătrundă. Mame paralele (2021), noua

Fără a marca vreo schimbare semnificativă a direcției lirice (în ceea ce privește elemente precum tehnica, atmosfera, motivele centrale, raportarea la realitate etc.), ultimul volum

Situându-se la confluența dintre jurnal și roman, Jurnalul de pustă de Borco Ilin (Humanitas, 2021) expune o narațiune dirijată de metafora căutarii și a (re)găsrii,

Incomprehensibil, agitat, zgomotos, așa poate părea romanul semnat de Sebastian Sifft, Copia carbon (Humanitas, 2021), la o primă lectură superficială ori fugitivă. În realitate, însă,

Nimic nu mă alarmează mai tare ca o apreciere de genul astăzi-suntem-în-postumanism. Nu cred în autorii care scriu pentru a se încadra într-un curent literar,