Cine sunt eu? Cine ești tu? Cine e el?

Cine sunt eu?

Cine ești tu?

Cine e el?

Eu, tu și el suntem bucăți de clipe. De speranțe. De visuri. Suntem distanța dintre sunt și nu sunt. Între a fi și a nu fi există doar nu. Prin urmare, e atât de mică distanța de la naștere și până la moarte…

Conștientizăm, oare, că a fi este substanța care ne curge prin vene?

Conștientizăm, oare, că a nu fi este substanța care nu mai curge?

Aș spune că nu.

Avem impresia că ne putem turna, dintr-un pahar în altul, substanțele astea, toată viața.

Avem impresia că timpul abia își potrivește pantofii și stă cu tava întinsă ca să ne servească, când cu un pahar, când cu altul… Impresii.

De fapt, timpul fuge cu tălpile goale, călcând în picioare toți spinii. Traversează distanța cu noi în brațe, ținându-ne strâns până la capăt. Apoi, desface brațele și ne dă drumul…

Sursă foto: scottthorp.wordpress.com

Publicat în Cultură, IdeiRecomandat1 recomandare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *