Citindu-l pe Dorin Tudoran, de bunăvoie…

Dorin Tudoran are aura unui mit, e al tuturor, fără să fie al nimănui, dintotdeauna sub „Steaua Singurătății”. Pentru opera lui s-au făcut puține gesturi în literatura română de după 1990, și acelea, în mare parte, timide, neelocvente, fragile. Unii ne simțim nedemni să-i pronunțăm numele, cei mai mulți plutesc liniștiți în indiferență.

Dorin Tudoran și-a părăsit țara în iulie 1985 și s-a îndepărtat nu numai fizic de „cimitirul” în care putrezea aceasta. Pentru că expatrierea înseamnă, pentru un scriitor, sinucidere. După ce poporul român și-a cucerit, aparent, libertatea, poetul a rămas dezamăgit, fiindcă, om lucid, n-avea cum să nu-și dea seama că noua lume nu e decât o bălăceală absurdă în alt noroi existențial. Așa că ce semn se cuvenea să ne mai facă?

Da, în 1985 a înțeles că nu va muri în țara lui și a luptat să se elibereze, să evadeze din acel sine pângărit cu forța, de opresiunea Puterii: Nu cunosc ghetou mai negru/ ca tine – suflet al meu. Refuzat, amânat de editurile românești, volumul de poeme Viitorul facultativ a devenit „mesajul din sticlă”, dactilograma lui fiind trimisă, prin surse diverse, în străinătate, iar poemele ajungând apoi citite la Europa liberă, de Virgil Ierunca și Alain Paruit. Cu titlul De bunăvoie, autobiografia mea, cartea i se va publica în străinătate, la editura Nord, în 1986, prin bunăvoința lui Ion Caraion și a lui Victor Frunză. A trecut vremea, societatea românească a devenit democratică, dar niciun editor nu s-a gândit la Tudoran și cartea lui-manifest. Publicarea ei s-a întâmplat abia în 2020, la o editură mică din Bacău (Amphion), grație lui Florin Daniel Dincă (care și-a susținut doctoratul cu o teză despre Dorin Tudoran).

Partea frumoasă este că volumul a apărut în condiții grafice excepționale, e lucrat cu atenție și seriozitate, pe măsura conținutului. Partea mai complicată este că nu-i de găsit în librării. Situație în care aveți două opțiuni: scrieți editurii și comandați cartea, sau descărcați varianta ei electronică, distribuită gratuit (acesta ar fi linkul de unde o puteți comanda ori descărca: https://stefandincescu-octavianvoicu.blogspot.com/2020/09/normal-0-21-false-false-false-ro-x-none.html).

Cuvântul înainte e scris de autor, iar în el e descifrat „mesajul din sticlă”. Poetul vorbește despre destinul cărții de până la ediția din 2020 și încheie cu reticența că viitorul lui literar va fi altfel decât… facultativ. „Mai mult ca perfectul singurătății” e titlul unui minijurnal în care Tudoran conturează ultimele luni petrecute în România, cu amenințările, arestul, greva foamei, „evadarea”, pagini tulburătoare, dar și foarte vii, minunat scrise (acest minijurnal a însoțit și prima ediție a cărții, cea apărută în 1986, în străinătate).

Urmează poemele, împărțite pe trei secțiuni: Viitorul facultativ, Io, Saturnalia! și Death by Invitation Only. Ultimul ciclu este scris ulterior, după plecarea din România, reprezentând, din spusele poetului, un „arc peste timp”, o privire înapoi în călătoria sufletului. Poemele, în ansamblu, sunt o mărturie a faptului că, pentru Tudoran, poezia nu se depărtează prea mult de viață, în multe puncte ajungând chiar să se unească, să se identifice. Sunt poeme care îi exprimă deznădejdea, altele curajul de a lupta mai departe, dorința de a nu ascunde niciun adevăr, jocul încă posibil, actorul încă pe scenă…

De bunăvoie, autobiografia mea se încheie cu o postfață riguroasă și bine documentată, realizată de Florin Daniel Dincă, care astfel mai aprinde câteva lumini în subiectul Tudoran, în fața căruia suntem atât de mici și meschini. Dorin Tudoran rămâne un un poet singular, iar valoarea poeziei sale nu stă nicicum în mărunta noastră recunoaștere ori nerecunoaștere. Dorin Tudoran e mai mult, e un model uman și intelectual, cu o conștiință mereu trează și periodic curățată de zgura amăgirii. Dorin Tudoran nu face zgomot. E un om discret, de o distincție sufletească rară. Dar e singur pentru că are curajul singurătății: mă simt asemenea șenilei de tanc -/ tot ce strivesc devine istorie.

Publicat în Cultură, RecenziiRecomandat1 recomandare

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag