Creație poetică

în acel miez de noapte de martie

scriam cu stiloul și cu pixul și cu creionul

în acel miez de noapte de martie

eram de o calmitate debordantă

de pus la zid

cum i-au pus pe Ceaușescu și pe Elena

într-o zi de crăciun nu știu care zi

în noaptea dinaintea acelui miez de noapte dinaintea

zilei ce avea să urmeze

scriam nu știam ce are să se-ntâmple

a doua zi a doua zi am bătut același drum bătătorit spre

școală am

venit în același mijloc de transport cu aceiași

oameni plictisiți parcă de viață sau de nu știu ce

am deschis televizorul știrile nu

mai erau aceleași

am primit un apel de la mama cineva

apropiat nu știu cine nu îl

cunoscusem decât la o nuntă și oricum nu

vorbisem prea mult

avea virusul acela nu știu care virus

eu sunt din românia china e

departe și oricum nu aș

fi putut ajunge

la știri au

anunțat că vom sta acasă o perioadă scurtă

așa spuneau ei așa spuneau

se credeau binefăcători eroi poate erau

a doua zi am plecat acasă veseli credeam că

va dura doar o săptămână o săptămână nu știu câte

luni are are multe sau nu știu

știam nu știam știam știam

știam ce va urma cel puțin

anticipam după acea săptămână

totul avea să reintre la

normal la normal dar la care normal

eu încă aștept să se termine săptămâna săptămâna

aceea

eu nu cred în covid nu cred nu cred decât în

poezie sau în

ce mai scriu eu

scriu versuri ca atunci când

pe scaunul meu din sufrageria mea de la

biroul meu scriu versuri ca atunci când

eram o copilă ce

credea absolut tot ce i se spunea ce

accepta orice acadea ce i se vindea la

 colțul de stradă unde

poposea vânzătorul  chel cu căruciorul său de

înghețată cu

trei arome

sau

sau

trei culori

nu știam dacă erau otrăvite ca

mărul cotoroanței fermecătoare din

albă ca zăpada sau

cum s-o numi povestea aia eram

prea mică și nu o ascultam o

foloseam doar ca să

adorm și

nu visam decât

cotoroanțe

nu știu de ce de ce

accentuez că

scaunul și biroul și sufrageria

îmi aparțin poate

îmi aparțin poate poate nu

al meu

al meu e

doar

ce gândesc

ce simt

ce scriu

a mea e doar poezia sau

ce

ce scriu eu

ațintesc cu privirea un punct fix pe perete

sau pe podea

sau pe fereastra nu de mult timp curățată temeinic

sau undeva

ca și atunci când gavrilo princip a

omorât cuplul imperial

avea douăzeci de ani sau

mai mulți nu știu nu știu de ce

i-a omorât poate că

nu îi suporta poate că

îi furaseră acadelele când era mic

și nu știa mare lucru despre viață

nu știa dar nu își

recunoștea meritele de intelectual

atunci am

multe perspective din care să scriu atât de

multe că

dau faliment mai repede ca

întreprinderile din perioada comunistă când

plăteai și

și

și

și nu aveai niciun venit

pe scaunul din sufragerie de la birou

scriam ca atunci când

poetul era suprem

trăia în totalitarismul poeziei doar

el cunoștea tainele doar el se

îmbolnăvea de poezie doar el

cunoștea paradisul era

cea de-a doua lui casă

într-o zi de

joi am

plecat la

librărie la pas să

cumpăr creioane

s-a născut și a murit

s-a născut și a

murit cândva undeva odată într-un loc unde

nu mulți știau că

era sau cât timp a

fost a murit un

om a murit o persoană a

murit o ființă a

murit a murit el el

părea un om normal o

față cunoscută cineva care

mânca dormea se trezea scria

un om normal un om el

părea un om o

figură atât de omenească încât

încât semăna chiar cu profesorul de

limba română dintr-o școală normală

nu privată nu

școlile private nu au profesori de

limba română cu

chipuri atât de omenești atât de

semăna cu profesorul de

limba română dintr-o școală normală ce

vorbea mereu despre un om la fel

normal ca el un om normal un om

dintr-un loc nu știu ce loc nu am

fost acolo și chiar dacă aș fi

fost tot nu l-aș fi

cunoscut e și el om un om și

s-a născut și a murit

a murit de sifilis apoi din cauza unei

lovituri la cap chiar la cap apoi de

arteroscleroză precoce a murit de

atâtea ori a fost

omorât de atât de

mulți a fost un

om un om normal s-a

născut și a murit dar încă se

plimbă prin

prin prin

prin

păduri nu știu ce

păduri și vorbește cu codrii și încă se

mai spune că e

lunatic îndrăgostit lunatic

ce merge după jumătate de pâine la

băcănia de la de la capătul străzii

poetul

Publicat în Cultură, LiteraturăRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag