Cultura trebuie băgată pe gât!

Eu cred că scriitorii din R. Moldova sunt cei mai hărăziți, dacă nu de pe glob, atunci măcar de pe bătrânul continent. Pentru că, deși la noi se citește din ce în ce mai puțin, avem, totuși, oameni înzestrați care au ales această (ingrată) meserie – literatura. Dacă ceea ce faci/produci nu se vinde, la ce bun să continui? De-atâta!

Discutasem recent cu un coleg despre această situație și ne întrebam, mai mult retoric, pentru ce naiba mai facem ceea ce facem. Poate e mai bine să ne apucăm de altceva, acum, cât încă suntem tineri (?) 

Pe lângă poezie, proză, dramaturgie (de foarte bună calitate, și n-o spun doar eu!), colegul cu pricina scrie și articole pentru un portal de știri. Editorialele lui sunt printre cele mai citite, unele au adunat și peste 50 000 de vizualizări. Dacă măcar unul din o sută de oameni care, după ce a parcurs un text pe acel portal, ar intra, din curiozitate, într-o librărie și ar cumpăra o carte semnată de acest autor, tirajul romanului apărut încă anul trecut s-ar epuiza în două zile. Înțeleg că, în sărăcia în care trăim, sărăcie adâncită și mai tare de pandemie, moldovenilor n-are cum să le ardă de carte. Dar, totuși, nici măcar unul din o sută nu-și permite și nu-l interesează?… Chiar nici unul?…

În asemenea situație, putem da vina pe orice și oricine – pe cei care ne-au condus timp de 30 de ani, pe politicile nechibzuite, pe atitudinea guvernanților față de cultură, pe lipsa de inițiative din partea ministerului de resort, a uniunilor de creație și a scriitorilor în parte, pe editori, pe televiziuni, pe profesori, pe părinți, pe cei care au născocit Instagram-ul și TikTok-ul… 

Ce se face pentru ca literatura din Basarabia să fie cunoscută, apreciată și căutată? Câte inițiative au luat foc pentru ca scriitorii noștri să fie văzuți, invitați, așteptați, în țară și în afară? 

Cu niște ani în urmă, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a inițiat un program de editare a cărții naționale. Inspirată decizie, pentru că așa, fie și o dată la trei ani, scriitorii noștri pot să-și vadă opera tipărită. Doar că, într-o vreme, cărțile zăceau într-un depozit, de nu mai știu ăia ce să facă cu ele și unde să le pună pe cele noi. Acum, pare-mi-se, au grijă să le difuzeze prin biblioteci ceva mai organizat.   

Ne deranjează că profesorii noștri de română se îngrozesc când aud de postmodernism, dar cum să le vorbești copiilor din Puțintica despre Cărtărescu sau Galaicu-Păun, când în bibliotecă ai numai câte ceva din Vieru, Dabija, Lari, și acelea, majoritatea, cu caractere chirilice? 

Pe de altă parte, decât să recomanzi în Curriculum nu știu câte romane și o duzină de autori, nu e mai bine ca, timp de un an, elevii să citească și să disece 3-4 autori/ titluri, cum se face în alte țări? Atunci vor fi nevoiți să citească, că n-or să aibă încotro. 

Cultura trebuie băgată pe gât! Altfel nu se (mai) poate. Dar câte oleacă, nu deodată. Și într-o manieră inteligentă.  

Referatele copiate de pe internet, pentru care profesorii noștri dau note mari, n-au cum să-i facă pe copiii din ziua de azi să iubească literatura și să învețe a gândi critic. 

Am și eu copii, de asta mă agit așa… 

Virgil Botnaru

Publicat în Print MDRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *