De la Iona la Ioana Pârvulescu

Ioana Pârvulescu era cunoscută mai ales ca eseistă fermecătoare & hiperinteligentă (dacă citeşti orice carte de eseuri de-a Ioanei Pârvulescu cu siguranţă îţi vei mai cumpăra câteva cărţi despre care scrie), dar în ultima vreme romancierul Ioana Pârvulescu i-a cam luat faţa eseistei Ioana Pârvulescu. Iar cele mai recente romane ale sale – Inocenţii şi Prevestirea – ar trebui să rămână în istoria literaturii române.

Există oraşe norocoase şi case celebre, locuri în care vrei să ajungi, sate pe care vrei să le vizitezi. De obicei, datorită unor personalităţi care le-au făcut cunoscute sau – şi mai des – datorită unor romane sau filme de succes. Romanul Inocenţii de Ioana Pârvulescu (Humanitas, 2016) pune pe harta literară a lumii Braşovul şi casa copilăriei şi a familiei scriitoarei, de pe strada Maiakovski, acum Sfântul Ioan. O casă cu personalitate, în/cu care începe şi se termină naraţiunea romanului, adevăratul personaj principal al cărţii („Cel mai greu de înţeles era că nu trăiam cu toţii, bătrîni, adulţi şi copii, în aceeaşi casă, adică ea lua forma generaţiei pe care o adăpostea”). Narator e Ana, încă la grădiniţă, cel mai mic văr din casa în care, alături de ea, fratele Matei şi părinţii ei, mai locuiau verii Dina, Doru şi părinţii lor, bunicii materni ai Anei şi stră-mătuşa & stră-unchiul. E descrisă o perioadă foarte mare din istoria României (anii comunismului), cu toate problemele şi caracteristicile, doar că, fiind văzută prin ochii unui copil, nu avem un roman politic, dar unul istoric – da. Un roman foarte frumos despre copilăria din comunism, despre zona Braşovului, cu foarte multe întâmplări şi detalii care îl vor îmbogăţi pe orice cititor. Dacă eşti braşovean şi n-ai citit Inocenţii e clar, eşti…inocent.

Prevestirea este povestea lui Iona pe care au transmis-o – din gură în gură – urmaşii săi, de la fiică-sa (8 î.d.H.) la Ioana Pârvulescu, autoarea romanului, timp de 92 de generaţii. Iona a trăit-o, 92 de generaţii au povestit-o, iar Ioana Pârvulescu a scris-o şi aşa nu mai e în pericol să se piardă vreodată. Cartea a fost terminată pe 02.02.2020, dată care se citeşte la fel şi dintr-o parte, şi din cealaltă parte, exact ca-n cazul copiilor din generaţia 93 – Hannah şi Natan. Istoria lui Iona, povestită de Ioana Pârvulescu, e fascinantă, te ţine în plasele ei de la un capăt la altul. Are acţiune, mister, aventură, dragoste, miez, trăiri interioare intense – toate povestite impecabil, cumva vrăjitoreşte – citind, simţi că eşti sub influenţa naratorului, de parcă ar povesti Iacob. Personajele sunt foarte puternice, inconfundabile, de la Iona şi Iacob la personajele secundare şi chiar episodice. Povestea lui Iona e fascinantă şi se termină în coadă de peşte, cum nu se putea mai potrivit pentru unicul om care s-a salvat după ce a fost înghiţit de monstrul adâncurilor, „primul care, în felul lui şi înaintea lui Isus, învinsese, după trei zile, moartea. Singurul, cred, care i se opusese lui Dumnezeu firesc, într-un dialog, poate închipuindu-şi că omul, creat după chipul şi asemănarea Domnului, îi poate vorbi acestuia ca un semen şi că poate îndrăzni să spună şi altceva decît strict ce se aşteaptă de la el”, cum spune scriitoarea-n prolog. Iacob, unchiul (sau tatăl?) lui Iona, e un vindecător înţelept, care aminteşte de bunicul personajului principal din Laur de Evghenii Vodolazkin, vraciul din Evul Mediu.

Prevestirea de Ioana Pârvulescu e unul din cele mai bune romane din literatura română, un roman universal (cam la nivelul lui Laur), care are toate şansele de succes – în orice limbă va fi tradus. Dar cei mai norocoşi suntem noi, care citim originalul. Lectură plăcută şi utilă, prieteni!

Publicat în PrintRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *