Design în vreme de pandemie

Închiderea instituțiilor și anularea, amânarea sau reconfigurarea majorității evenimentelor importante la nivel mondial au forțat actorii industriilor creative la un proces dramatic de adaptare la noul context relațional declanșat de apariția virusului COVID-19. Mai mult ca oricând, formatul schimburilor culturale se modifică în ritm accelerat. Astfel, marile muzee ale lumii oferă tururi virtuale menite să înlocuiască experiența fizică a vizitării, galeriile de artă susțin evenimente expoziționale online, plaftormele online de învățare și unele universități de renume permit accesul gratuit la studii, iar unele biblioteci își oferă spre consultare arhiva, fără costuri suplimentare.

În ciuda impactului economic și social negativ generat de pandemia pe care încă o traversăm, adaptarea instituțională la mediul online a condus, în mod evident, la creșterea vizibilității creativilor din diverse domenii de activitate și a determinat treptat, prin accesibilitatea crescută a conținuturilor, o democratizare și mai mare a produselor/proceselor sectorului creativ. De exemplu, dacă înainte de lockdown majoritatea expozițiilor mizau preponderent pe prezența fizică a unui număr mai redus de participanți, în funcție de formatul evenimentului (bienală, expoziție colectivă, expoziție personală, conferință, artist talk etc.) într-un topos bine determinat în timp și spațiu, tranzitarea majorității acestor manifestări culturale către mediul virtual asigură deja un climat ceva mai generos de „permanență” digitală a conținuturilor vehiculate, în sensul plusului de accesibilitate/interactivitate al unui public „tele-prezent” mai mare și mai divers, situație posibilă și anterior, dar fără dinamica actuală. În contextul pandemic al schimburilor culturale și creative accelerate, prin intermediul rețelelor de socializare și a reconfigurării zonei IT, în special, creativitatea inter-relațională a lui „homo digitalis” se viralizează discursiv într-un „life-style design” al responsabilizării și al implicării sociale. Mai mult ca oricînd, conceptul de „social innovation” afectează profund relația dintre cultură (nu doar vizuală) și mentalitate.

Apreciat, de cele mai multe ori, doar pentru rolul său de furnizor de servicii estetice, designerul contemporan operează, de fapt, pe mai multe planuri de activitate, nu doar în sensul pragmatic al funcționalității și al utilității produselor generate, ci, mai ales, din perspectiva relațională a modificării și reevaluării codurilor comportamentale ale utilizatorilor. Receptat ca un modelator de conștiințe, în consens cu „plastica socială” (Joseph Beuys), rolul critic al designerului actual e rezultatul fericit al unor mutații succesive determinate de dezvoltarea tehnologică accelerată (revoluția digitală) pe fondul supraproducției de bunuri de larg consum. Acest context a presupus îndepărtarea de ideologia conform căreia designerii generează doar produse fizice și lărgirea definițiilor acestui domeniu prin aplicarea principiilor din „design thinking”, adică a gândirii specifice în design ce urmărește îmbunătățirea calității vieții utilizatorilor.

Odată cu pandemia, în sfera comunicării vizuale apar, în primă fază, diverse campanii de conștientizare destinate prevenției împotriva virusului, cum ar fi, spre exemplu, măștile faciale personalizate cu imagini artistice, cu mesaje de responsabilizare sau proiecții cu diverse lucrări derulate pe exteriorul clădirilor. În plus, mulți designeri internaționali răspund problemelor curente prin noi propuneri de viziere (Tokujin Yoshioka) și sisteme medicale pentru respirație destinate pacienților și accesibile financiar, cel mai frecvent, prin utilizarea tehnologiei de printare 3D (Take A Breather). La acestea se adaugă și conceperea de produse care să ajute la relaxarea utilizatorului și să combată anxietatea (Marion Pinaffo and Raphaël Pluvinage), crearea de jocuri și activități de familie care să ajute beneficiarii să petreacă timp în interiorul locuinței, configurarea unor dispuneri de elemente de mobilier sau propunerea unor repere noi, valide în contextul distanțării sociale (Zahava Elenberg) și producerea unor  obiecte de mobilier adecvate lucrului de acasă (Geoffrey Pascal). Cercetate sunt și noile modalități de interacționare prin intermediul aplicațiilor în diverse servicii (EPAM pentru Unicef) pentru optimizarea activității din industrii precum HoReCa, ce ar contribui la relansarea economiei, reducând riscurile de îmbolnăvire prin contactul uman (Steven Harrell). 

Constrânși de împrejurări, artiștii și designerii, asemenea unor barometre sociale, identifică noi soluții de ameliorare psiho-socială, deopotrivă discursive și productive, printr-o fluidizare creativă fără precedent a „tiparelor” de mentalitate și a mijloacelor specifice ce declanșează procese de design adaptate inteligent contextului.

Sursă foto: https://www.covidinnovations.com/home/02072020/australian-architect-zahava-elenberg-designs-clikclax-to-make-social-distancing-at-work-more-playful

Publicat în Arte vizuale, CulturăRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag