Dialoguri la hotarul de taină (II)

În perioada mea teatrală, am fost unul dintre liderii manifestației de protest din Piața Universității, am înflăcărat zeci de mii de oameni cu discursurile mele și am fost aproape omorât în bătaie de mineri. Pe 14 iunie 1990, la ora 5 dimineața, eram în sediul Asociației 21 Decembrie, când au năvălit minerii peste noi. Am văzut imediat între ei niște inși care nu semănau a mineri. Cunosc mâna de miner, că am lucrat un an la Teatrul din Petroșani, între minerii autentici. Un tinerel avea în mâna un fel de buzdugan din lemn. M-au scos din sediu și mi-au zis: „De ce nu ne lași, bă, să muncim?”. Apoi, am fost izbit de buzduganul ăla și parcă mi-a explodat capul. Am căzut la pământ. Ochiul drept îmi era deschis, dar nu vedeam nimic. Însă prin ochiul stâng, închis, apăsat pe asfalt, mă vedeam ca și cum aș fi fost deasupra corpului meu. Am văzut cum mi s-au zbătut puțin picioarele, pe urmă m-am întins brusc și trupul mi-a rămas inert. M-a inundat o fericire pe care n-o pot descrie și sufletul meu striga: „Am murit, în sfârșit, am murit!”. Încet, încet, s-a stins imaginea, dar am mai auzit: „Stropește-l cu apă!”. Au pus furtunul cu apă pe mine și mă durea teribil, dar m-am trezit. M-au luat de acolo și m-au târât pe stradă. La un moment dat, iar m-au pocnit în cap și am căzut. Îmi spuneam: „Să mori în picioare!” și mă ridicam, mă mai duceau câțiva pași, iar mă loveau, iar cădeam, iar mă ridicam. Și tot așa, până la intersecția cu bisericuța Sf. Ana – Colțea. Am ridicat ochii și am văzut crucea. Atât m-am bucurat, încât, fără să-mi propun, mi s-a declanșat Rugăciunea inimii. Rugăciunea inimii este dar de la Dumnezeu. Dacă nu ți-o dă, nu o poți căpăta prin niciun fel de exercițiu. Și mie mi-a dat-o atunci. Când, într-un târziu, am fost la spital, medicii au constatat că eram zdrobit și s-au mirat că mai trăiesc. Am fost băgat la radiografie și o femeie medic m-a expus de nouă ori la raze, spunând că nu iese radiografia. Probabil că mi-ar mai fi făcut, până s-ar fi topit carnea pe mine, dacă nu intra în cabinet directorul spitalului, care mă cunoștea și care m-a scos de acolo. Interesant că nu aveam nicio fractură, numai organele îmi erau afectate. Am mers prin spital să-mi caut colegii din Piață. Toate saloanele erau arhipline de răniți, sute, poate mii de oameni rupți în bătaie. Cred că minerii au fost drogați, de s-au manifestat așa. Am avut compasiune pentru ei, că și ei au fost păcăliți. Vinovații erau Ion Iliescu și acoliții lui. Eu i-am iertat, dar Dumnezeu cred că îi va pedepsi aspru. Mai bine le-ar fi fost lor să ispășească aici.

Biserica ne învață că există două căi de mântuire: prin familie și prin monahism. Eu am avut o familie înainte de a mă călugări. 

Călugăria a fost o chemare, ceva venit din interior, pentru că nu aș fi renunțat astfel la familie și teatru. Anul 1995, a fost anul în care am plecat la mănăstire. Îmi amintesc că era toamnă și părintele stareț, Neonil, de la Frăsinei, nu primea în călugărie toamna. Astfel, i-am zis că „voi aștepta la poarta mânăstirii până mă veți primi”. Starețul a văzut insistența mea și m-a trimis la mânăstirea Turnu, iar de Sf. Gheorghe, anul următor, am fost primit la Frăsinei. Mă simțeam nepregătit de ce mă aștepta în viața monahală: provocări, șicane și alte încercări și nu știam ce să fac. Părintele Ghelasie mi-a spus să mă întorc în lume și când voi primi semnul de la Maica Domnului pentru a mă întoarce. Am dus o viață călugărească în lume, iar într-o zi a anului 1999, am visat-o pe Maica Domnului. În vis, coboram pante foarte abrupte, pe stânci, mulțimi de oameni, tăcuți ca morții și ne strângeam într-o trecătoare întunecoasă. Atunci, am auzit un glas cald și unic de femeie, care era al Maicii Domnului:  „Dragos, ce faci?”.  M-am trezit și mi-am spus că acesta este semnul de a reveni la Frăsinei. Am înțeles erau vrednicia și rugăciunile Părinților: Ghelaasie, Paul Mărăcine și Vasile Gordon. Zilele următoare am mers la mânăstire pentru a-mi începe viața monahală, fără niciun fel de problemă.

Fragment din cartea „Dialoguri la hotarul de taină”, ediție îngrijită de Florin Caragiu, apărută la Editura Platytera. Cartea poate fi comandată aici: https://www.egumenita.ro/produse/detalii/4856-dialoguri-la-hotarul-de-tain%C4%83 .

Sursă foto: cuvantincredinta.ro

Publicat în Idei, SpiritualitateRecomandat1 recomandare

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag